[ory]

Cand am fost copil, la biserica din cartier erau doi preoti, dintre care unul fumator . Niciodata nu s-au obisnuit crestinii cu statutul lui si cu tigara in gura, astfel, am inteles ca inainte de a muri a cazut in biserica si, spuneau crestinii ca " s-a zguduit biserica din cauza ca fuma ! "...asta a fost perceptia crestinilor asupra acestui preot si a patimii acestuia, care, din pacate se vede.
Cam asta este diferenta in viziunea patimilor, a acelora care se vad si care sunt percepute si judecate ca atare si a acelora care nu se vad si trec bine-mersi prin convietuirea de zi cu zi.
Fumatul nu mi se pare o atitudine decenta a unui om, cu atat mai putin a unui crestin, mai ales avand in vedere faptul ca nu aduce absolut nici un aport benefic celui care o adopta, nici unul. Reprezinta o dependenta, o inchinare la acel viciu si astfel omul denota, nu doar slabiciune ci si indiferenta.
In general vedem partea cea de suprafata a acestui viciu, dar fumatul este in intregime un egoism exprimat fara scrupule, inclusiv fata de membrii familiei fumatorului. Pentru ca nu este vorba doar de a mirosi persoana in sine a fum, a-si imbolnavi doar aceasta trupul, a-si cheltui doar individual resursele financiare, ci toate aceste lucruri nefaste se rasfrang si asupra celor din jur. Astfel este obligat sa suporti fumul celui care fumeaza, sa-i suporti hachitele atunci cand pe el incep a-l durea una si alta din cauza fumatului ( sau sa te imbolnavesti si ca nefumator prin fumatul pasiv ), sa-i suporti zgarcenia, atunci cand v-a da banii de mancare pe tigari...si nu este drept deloc, chiar deloc, ba este foarte josnic sa tratam astfel pe cei pe care mai pretindem si ca-i iubim, intr-un mod fatarnic, pana la urma.
Dupa cum am mai spus, si sotul meu s-a apucat de fumat dupa vre-o 3 ani de relatie...i-am spus clar ca-l las daca va continua si am fost hotarata tocmai gandindu-ma la toti factorii de mai sus, nu am tratat situatia deloc superficial si neglijabil, pur si simplu nu i-am atribuit absolut nici o scuza. Si s-a lasat categoric.
Am prietene care fumeaza si cand le vizitez, rar de altfel, efectiv ma ustura gatul atunci cand ajung acasa . Sau cum mai spunea cineva pe-aici, este putin dezgustator sa exprimi tandrete si sa saruti o persoana care miroase complet a fum, gura,mainile, toata carnea pe el si mai vorbeste si gajait cumva...a fum invechit si imbacsit de timp.
Poate ca am fost cam dura, sunt constienta ca este foarte greu pentru o persoana care manifesta deja dependenta si a carui principii erau altele in momentul apucarii de fumat, de regula in adolescenta cand esti imatur, insa trebuie sa fim constienti unde ne situam in acest fel, sa fim constienti de marginalizarea care se impune de la sine in masura in care acest viciu, practic personal, pot afecta in mod nedrept si pe cei din jur.
Detest sa merg intr-un restaurant si sa simt ca ma sufoc, cum s-a intamplat inainte de a se da legea separarii fumatorilor de nefumatori.
Cat despre pacat, ce sa mai spunem...toate trasaturile acestui viciu, toate relele care sunt provocate in jur si in familie, fara pic de respect si fara ingaduinta, exprima clar valoarea lui ca si pacat. Pana la urma este vorba de semenii nostri...
Cum ramane cu sperma fumatorilor, sau cu mamele fumatoare care afecteaza viata copilului nenascut ?...pentru toata viata, poate? !
Deci, la mijloc este mult egoism si multa lipsa de responsabilitate, asa ca mai bine ne-am pune si intrebarea din punct de vedere moral, individual, medical si spiritual....nu prea le impaca pe nici una.
Ce mai , este urat !