Citat:
În prealabil postat de potoceanc
De la "preotul fumator" s-a ajuns (asa cum era si normal) la "pacatul fumatului". Am fumat mai bine de 20 de ani, asa incat am sa scriu prin prisma celui care a fumat si nu mai fumeaza.
Cand eram crestin doar prin prisma faptului ca eram botezat crestin-ortodox, nu-mi faceam probleme ca fumez. Egoism in toata splendoarea lui asa cum bine a spus cineva mai devreme. Principalul era sa am eu tigari, restul nu conta. Viata toata se invartea cum foarte bine a spus laurentiu in jurul tigarii.
A urmat perioada de constientizare a faptului ca viata pe care o duceam era neplacuta lui Dumnezeu. Eram in Postul Mare si ma gandeam: "Ce post e asta la mine daca fumez?". Eram constient ca trebuie sa fac ceva, sa nu mai fumez. Eu nu spun niciodata ca m-am lasat de fumat. Am incercat de mai multe ori sa ma las si nu am reusit.
Si intr-o zi am inteles ce inseamna: "Fara Mine nu puteti face nimic". Mama, care inca fumeaza cu toate ca are cancer, nu ma crede nici acum ca pentru a nu mai fuma n-am facut decat sa imi doresc asta si sa ma spovedesc. Parintele, la spovedanie mi-a spus: de astazi nu mai fumezi si asa a fost. N-a fost usor, dar greul l-a dus Iisus nu eu. Eu doar m-am lasat in grija Lui si cand era mai greu era suficient sa-I strig Numele si ma simteam imediat ajutat. El purta crucea si toata lumea ma felicita pe mine ca nu mai fumez. Asa e EL smerit si iubitor.
|
Exact la fel mi s-a intamplat si mie, niciodata nu o sa inteleg exact ce s-a intamplat. Pur si simplu ... n-am mai fumat. Intr-adevar, numai Dumnezeu a lucrat, eu poate doar am voit, foarte foarte putin ...