[mariamargareta]

143. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 03-05-2009

--urmare—



Se pretinde apoi că pucioşii adunaţi la Sărbătoarea Mironosiţelor la Noul Ierusalim aud Duhul vorbindu-le în limbi, exact aşa cum le-au vorbit apostolii celor adunaţi la Cincizecime în Ierusalimul biblic, în limbile în care aceia s-au născut: parţi, mezi, elamiţi, mesopotamieni, capadocieni, ponţi, frigieni, pamfilieni, egipteni, libieni, cireneeni, romani, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi. Oare cât au înţeles simpatizaţii pucioşi din ce li s-a grăit lor în aceste limbi?:

“ ... iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Dumnezeul Pucioasei este însă un Dumnezeu necăjit, care trebuie ajutat la greu de sfinţii din cer şi de ucenicii pucioşi de pe pământ:

“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

De aceea, ucenicii pucioşi sunt îndemnaţi să meargă cete-cete la oamenii Bisericii şi să-i tragă la răspundere pentru neprimirea Scripturilor cele de apoi ( respectiv, Evanghelia de la Pucioasa, autointitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”), şi să-i dovedească pe ei că sunt duşmani ai lui Hristos, satane îmbrăcate în haine de sfânt şi vrăjmaşi îmbrăcaţi în haine de oaie:

“O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. Fiţi curajoşi în credinţă şi prin credinţă, căci dacă vă lăsaţi necunoscători şi neştiutori, vine peste voi fără de veste ceasul ispitei pentru cei ce nu veghează. O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor, căci vine lumina, şi Domnul scurtează zilele de întuneric, le scurtează pentru cei aleşi ai Săi, precum este scris prin însuşi cuvântul Său cel de acum două mii de ani rostit ca să fie împlinit peste cei ce vor fi salvaţi de El.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Evanghelia de la Pucioasa este arătată a fi “cuvântul cel nou al Domnului”şi “iubire nouă”:

“O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Nici protocronismul rromânesc nu lipseşte din această “bunăvestire” pentru o Evanghelie nouă şi o Biserică nouă. Promisiunea unei biruinţe a ţării române care va învinge toate popoarele de peste tot pământul încheie apoteotic pledoaria pentru pucioşismul universal:

“– Eu, Domnul, sfârşesc acum sărbătoarea aceasta şi cuvântul ei. Eu, Domnul, sunt cuvântul sfinţilor Mei. Ei sunt oştirea Mea cea de neînvins, pentru că ei au învins pe pământ, şi au ca patrie cerul, patrie de nebiruit. Aşa voiesc Eu să fac biruinţă cu patria Mea cea de azi pe pământ, patria română, ţara venirii Mele de azi, căci la ea am venit, fiindcă Tatăl o iubeşte şi îi arată că o iubeşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)