În prealabil postat de costel

Am mai discutat si ne abatem de la tema topicului: nu am fost creati desavarsiti, de aceea nu am ramas in rai, in loc sa ne intarim in bine, ne-am aratat neascultatori, am crezut ca putem dobandi asemanarea cu Dumnezeu fara relatia cu El. Iar El nu ne-a creat sa ajungem in iad. Daca acesta ar fi fost planul Sau, atunci Intruparea Fiului Sau este lipsita de sens.

În prealabil postat de costel

Revenind la tema topicului: ne batem prea mult cu pumnii in piept ca e minunata Ortodoxia, dar nu ne impartasim de darurile ei. Cum apare in viata noastra o persoana de o alta credinta, imediat sarim sa o lovim. Nu in acest act se arata minunatia Ortodoxiei, ci in a iubi, imbratisa, a vorbi de bine ...

Oare cati dintre noi, in rugaciunile noastre ii pomenim si pe acestia? Datori suntem sa iubim, nu sa uram. Iubind ne aratam asemanatori lui Dumnezeu. Astfel, indiferent de ce credinta pe care o are omul, daca ne iubeste trebuie sa-i raspundem cu iubire, iar de ne uraste, tot cu iubire sa-i raspundem. Numai asa Il vom descoperi cu adevarat pe Dumnezeu care este IUBIRE.

Ce invatam de la altii? M-am minunat sa vad cum niste musulmani si-au pus covorasul intr-un aeroport, la o anumita ora si au cazut la rugaciune. Nu au fost cuprinsi de rusine, nu s-au intrebat daca nu cumva locul este nepotrivit, .... ci pur si simplu au simtit ca trebuie sa vorbeasca si cu Altcineva. Daca vom reusi ca si noi zilnic sa rostim, macar o data pe zi, o rugaciune, multe lucruri se vor schimba in bine.