Eu consider ca am niste parinti deosebiti si cred ca le pot multumi cu varf si indesat pentru tot ceea ce sunt ei si sunt si eu. Poate ca nu am ajuns sa le multumesc live pentru tot...dar cu siguranta sunt mandra de faptul ca sunt copilul lor, ca am crescut in familia in care am crescut.
Am monstenit o multime de lucruri frumoase de la ei, dar poate ceea ce e mai important este ca ei m-au ajutat sa ma definesc, sa devin eu.
Ce sa zic, imi dau seama acum cand sunt la casa mea ca poate a educa un copil este cea mai grea responsabilitate din viata unui om...pentru ca te poti oglindi in copii, poti constata greselile si calitatile tale daruite lor, te bucuri de reusitele lor...dar cred ca cel mai dificil lucru este sa te lovesti de esecul tau in formarea lor si atunci imi dau seama ca parintii isi asuma o extrem de mare responsabilitate si lucreaza la ea intreaga viata.
Pentru motivele scrise in ultimul paragraf simt o mare frica de a face un copil...si incerc sa ma pregatesc sufleteste pentru aceasta posibila schimbare in viata mea .
