Pe plan duhovnicesc, laudele pot fi mult mai nocive decat criticile. Pe cei pe care-i apreciem nu trebuie sa-i aruncam in prapastia mandriei, deoarece ii...ucidem duhovniceste. Daca ne apucam de clasificari, apoi isi baga cel rau coada prea tare. Eu zic sa lasam clasamentele in seama lui Dumnezeu.

Am citit ca odata un staret isi lauda constant ucenicul pentru evlavia sa. Ucenicul a murit si staretul era sigur ca acesta s-a dus in Rai. Odata, insa, ucenicul i-a aparut staretului in vis si i-a spus ca se chinuieste in iad deoarece, fiind mareu laudat, el s-a lasat biruit de mandrie. Atunci staretul si-a dat seama de greseala facuta, caci nu i-a daruit ucenicului comoara cea mai de pret: smerenia. Mai mult, l-a aruncat in mandrie.

Sfantul Siluan Athonitul povesteste un episod autobiografic asemanator. In primii ani de calugarie si el a fost aruncat in mandrie de duhovnicul sau. Astfel, dupa ani de lupta duhovniceasca, a avut parte de o descoperire pe care ne-a lasat-o : ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"