Citat:
În prealabil postat de marioad24
Si de ce nu uiti? Ca sa pedepsesti atunci cand se iveste ocazia?
|
deobicei nu te lasa ori frica ori mandria... e ca un fel de "responsabilitate", ca o conshtiintza a lacomiei... cred ca pentru slava desharta... slava de la oameni... nascocirea fericirilor amagitoare...
mie asha mi se intampla, nu pot sa uit ci-mi amintesc involuntar mereu shi vreau sa se sfarsheasca teroarea teroristului, imediat ce il revad pe prietenul terorist... e aproape ca la animale, dar pe ele daca le dai mancare shi le mangai, le-ai cumparat, ele repede uita shi iar sunt prietenoase, pe cand la oameni, daca le-ai greshit, sau i-a pacalit dracu ca le-ai greshit, nu te mai iarta niciodata decat asha vremelnic din interes ca sa-l hraneshti, sa profite de tine, shtie sa joace teatru, asha ca un prieten bun, prieten de chefuiri shi betzii shi distractzii... atata timp cat timp ai bani... iar apoi imediat ishi aminteshte iar ca i-ai facut rau candva... de exemplu eu nu pot sa uit nicicum cate rele am patimit de la colegii mei din liceu, le tziu minte shi imi pare mereu cand imi amintesc de mine cum sufeream ca ce mare victima am fost eu shi ce ratat, sau de bagabontzii bataushi de cartier, nu am cum sa uit de teroarea care o raspandeau in jur, tremuram ca sa nu dau ochi cu ei ca puteai sa te ashteptzi la orice de la ei, sa li se para ceva ca imediat sareau la bataie iar noi ceilaltzi trebuia sa le facem plecaciuni shi sa-i apreciem... pentru ca erau capabili sa te bage in spital, poate chiar sa te omoare sau sa te lase schilod pe viatza... shi in lupta nu erau cavaleri ci doar sa cashtige bataia, nu respectau regulile onoarei ci te terminau ca o haita de mallahiene...
deci cum ai putea uita asha ceva? fara Hristos n-ai cum sa potzi sa iertzi darmite sa shi uitzi... ca nu potzi de frica sau din mindrie, ca nu te lasa orgoliu, ca acum te crezi shi tu asha de puternic exact ca shi bagabonzii din copilarie... plin de incredere... asha ca un avocat... avocatul dracului... ce pe sine se socoteshte vrednic shi se crede drept ori nedreptatzit... defapt mintzi ca minte... saracul sau vaduva... sau copilul sincer... mintzi ca minte Dumnezeu... ca nu vrei sa recunoshti ca eshti fricos, ca ai ceva de ascuns, ca itzi place sa inscenezi... ca sa te crezi eroul revolut al necredintziei... pentru pofte shi placeri... pentru aventuri cu bagabonzii caci pe ei ii invidiai shi ravneai ca sa le iei locul... locul de "onoare"... sa tzi se inchine tzie ceilaltzi copii... sa fi tu sheful shi dictatorul terorist... pentru ca ai vrut doar sa para ca ai avea curaj, sa umble barfa asta, faima... ca sa te linishteshti... sa uitzi ca defapt tu eshti fricosul, ca sa te multzumeshti in complacerea cu minciuna... iar apoi sa vrei sa fi shi tu trufashul necredincios erou revolut... ca potzocul cel de noapte... care in WC te hlizeshti shi uitzi in oglinda la tine cat eshti de buimac; poi de ce nu prinzi ereticul daca tot te uitzi in oglinda, nu vezi ca ishi face cruce invers?