[geo.nektarios]

ziarul adevarul de cluj, marturiseste despre aceasta: http://www.adevarul.ro/articole/cluj...-romaniei.html

“Părintele a fost internat la noi ieri, la 18.20, prin transfer de la Spitalul Militar din Cluj, cu diagnosticul de şoc septic, şoc cardiogen şi bronhopneumonie”, a declarat managerul Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, Nicolae Constantea. Arhimandritul a murit azi-noapte, în jurul orei 2.00, în timp ce era ţinut pe ventilaţie. Înainte de a fi transferat la Spitalul Municipal Cluj, părintele Teofil fusese internat la Braşov, şi de 10 zile se afla în stare gravă, la Spitalul Militar din Cluj, la Secţia Cardiologie. “Acolo a refuzat ventilaţia, şi a acceptat-o doar în ultimul moment, când a fost transferat la spitalul nostru”, a completat medicul Constantea.

Arhimandritul Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus a fost unul din marii duhovnici contemporani.

S-a născut în 1929 într-un sat în apropiere de Sibiu, numit Topărcea, din părinti plugari, fiind cel mai mare dintre patru frati. Şi-a început viata constientă ca nevăzător, la o vârstă foarte fragedă.

Între 1935-1940 a urmat o scoală specială la Cluj pe care a fost nevoit s-o întrerupă doi ani din cauza războiului, după care, între anii 1943-1948 a urmat liceul, pe atunci Colegiul "Diaconovici" din Timisoara, liceu pentru văzători.

Între 1948-1952 a urmat Institutul Teologic din Sibiu luându-şi licenţa în teologie. La mănăstirea Sâmbăta a venit la 1 aprilie 1953 şi în acelaşi an a fost tuns în monahism de mitropolitul Nicolae Bălan. În 1960 a fost hirotonit diacon în mod excepţional de mitropolitul Nicolae Colan, iar în 1983 a fost hirotonit preot de înalt Prea Sfinţitul Antonie Mitropolitul Ardealului. În 8 septembrie 1988 a primit treapta de Arhimandrit.

Părintele Teofil Părăian (80 de ani) a fost considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului, numele lui fiind legat de Mănăstirea Sâmbăta, din Făgăraş. A fost duhovnic atât pentru călugări, cât şi pentru monahi şi mireni. Ieromonahul Serafim Gheorghe Pătrunjel îl numea “un om al bucuriei”.

A fost un conferenţiar de excepţie, din conferinţele lui, cuvântări şi predici în ultimii ani fiind tipărite mai multe volume de învăţături. Din 1992 şi până anul acesta a ţinut conferinţe religioase în toată ţara şi în străinătate (Germania, Franţa, Spania, Grecia)