Ei, si iata ca a fost nevoie de cineva ca Razvan (caruia nu pot sa nu-i multumesc) sa inteleg cat de mare a fost Parintele Arh. Teofil. N-am stiut decat foarte putin din toate astea, dar odata in plus imi intareste convingerea ca Parintele a fost patruns de toata dragostea lui Dumnezeu si nu arunca cu acuze asupra unor oameni de alte confesiuni. Noi ramanem ceea ce suntem, si chiar nu vad de ce sunt considerat eretic daca vizitez sau particip la o slujba catolica. Am fost in Londra timp de 9 ani. Biserica romaneasca ortodoxa isi tine slujbele in toate sarbatorile intr-un lacas de confesiune anglicana si Doamne, desi mare, in fiecare duminica este neincapatoare. Acolo cred ca am inteles cu adevarat dragostea Lui Dumnezeu pentru oameni si cat de mult conteaza sa nu ne uram intre noi. Parintele Pufulete isi tinea Sfanta Liturghie dimineata, iar englezii (cand mai aveau cate un mare sfant ce trebuia cinstit) isi tineau slujbele dupa orele 16.00. Ei au ingaduit ca in acea biserica sa se faca doua altare. Daca ar fi existat si din partea lor aceeasi ura si trufie (in numele carei credinte, oare, fiindca ura NU vine de la Dumnezeu), noi, care Il cautam pe Dumnezeu intr-o lume straina, ne-ar fi fost mult mai greu sa-l gasim, si poate ca multi s-ar fi ratacit de "turma". Am ramas ortodox, dar nu pot sa nu apreciez intelepciunea celor care ne-au ajutat si chiar imi facea placere sa merg in serile de Craciun in Catedrala Sf Paul, unde se canta divin. Unde-am gresit, Razvane? De ce ramai RAU in sufletul tau, incercand sa propavaduiesti Binele? Parintele Teofil a inteles de mult ce era de inteles pentru toata lumea, fiindca nu era impresionat de influente rautacioase care dauneaza Omului ca natie in primul rand. Din punctul meu de vedere, aproape ca nu e post scris de mine prin care sa nu incerc sa gasesc acelasi dialog la care facea apel si Parintele Teofil. Doar ca eu sunt slab, ignorant si pacatos in comparatie cu el.
Inca o data, Dumnezeu sa-l aseze alaturi de "Facatorii de pace!" atat de dragi Lui!