[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Scriam despre parintele Teofil ca a fost un om frumos. Dar frumosul este ceva care depaseste cuvantul. Este o treapta care te inalta spre Dumnezeu. Caci, frumosul este uniune in creatie cu Creatorul.

L-am intalnit ultima oara pe parintele Teofil la spitalul din Deva. Iesise impreuna cu parintele Dometie la o plimbare prin curtea spitalului. Era un mijloc de septembrie cald si bun. "Cum va simtiti parinte?" "Ei draga, cum sa ma simt? Ca un om sanatos care trebuie sa mai ramana ceva vreme la spital." Am mai vorbit cate ceva si apoi m-a imbratisat si ne-a binecuvantat. Cum sa vorbesti despre cineva drag si frumos? Cum sa scrii cand cuvintele nu cuprind frumosul. Taci si plangi. Si totusi, trebuie sa vorbim despre dansul. Gandurile bune scrise de voi sunt expresia iubirii si respectului fata de acest mare parinte.

Cu ceva timp inainte fusese internat la Spitalul Fundeni din Bucuresti. M-am dus la dansul dimineata, devreme. L-am gasit singur, pe scaun. Se ruga. Am vorbit putin si apoi m-a intrebat daca nu vreau sa ma spovedesc. Desi eram in post mi-am zis ca nu trebuie sa-l obosesc. Dar, inainte sa spun ceva, parintele mi-a zis: "Hai draga, ca nu am mai spovedit pe nimeni de (atatea) zile. Inainte de despartire, m-a intrebat: "Ce-ai citit?" Am vorbit pe marginea celor citite si in final, zice: "Cararea Imparatiei, ai citit?" I-am spus ca am cartea dar nu am citit-o. "Pai, s-o citesti!" Citind-o mi-am dat seama cat de oportun a fost indemnul sau. A fost cu adevarat un dar.

Parintele Teofil Paraianu a fost un dar frumos facut de un om deopotriva lui Dumnezeu si celor ce l-au primit in inima lor. Unde va si ramane, in veci vecilor. Amin

Doamne-ajuta!