În prealabil postat de anna21

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.