Nu stiu ce sa spun. Prin rugaciune, chiar si visele pot fi stapanite, dar mi se pare mie ca pe-aici rugaciunile sunt trecute in plan mult prea indepartat. Din punctul meu de vedere mie mi se pare ca s-a plecat gresit din start. Atat timp cat ati fost casatoriti religios, primul refugiu trebuia sa fie la biserica. Oare avem un motiv de indoiala ca Dumnezeu ne poate rezolva TOATE problemele? Citeam pe un alt topic faptul ca o tanara a mers la un calugar si s-a spovedit, iar acesta i-a cerut sa nu-si faca nici un prieten pana termina scoala. Nu a facut ce i s-a cerut, iar cand s-a intors cu asa-zisul logodnic la calugar, acesta a tunat si-a fulgerat, dandu-i afara... La Parintele Arsenie Boca a venit un om care se vaita de stomac, iar Parintele i-a strigat din multime: "Ce-i, Gheorghe, te arde, ai?" Omul se impartasise fara sa-si curete sufletul mai inainte.
Ideea este ca incalcam cu prea multa usurinta un legamant facut in fata Sf. Altar. O casatorie pecetluita in biserica nu se abandoneaza oricum si mai ales, nu ne pastram suferinta in noi daca slabiciunile celuilalt fac viata un infern. Intotdeauna exista o cale de rezolvare, dar ea vine de la Dumnezeu, nu de la 600 de km distanta. De aceea visele si nesomnul de acum. Subconstientul lucreaza, iar pacatul este aproape in totalitate facut.
Dumnezeu sa va dea gandul cel bun si mintea de pe urma!