[teodora28]

Buna tuturor celor care citesc, acum imi dau seama prin ce am trecut pana nu de mult.

am avut un prieten pana de curand care a jucat ani de zile la jocuri de noroc, patima arginitilor ii ziceam eu si am incercat in fel si forme sa il sprijin sa ceara un ajutor specializat. dupa aproape un an de zile fiind impreuna am aflat ca joaca, nu stiam la inceput iar dupa inca 3 ani a aparut dorinta de a avea o familie impreuna, pas in care am rupt relatia pt ca nu credeam ca pot avea o relatie asa, ma chinuia din greu si ajutorul meu , m-a adus in pragul in care am ajuns eu in datorii ajutandu-l pe el sa isi plateasca datoriile..mare greseala din partea mea, stiu nu sariti sa ma judecati asa usor. inainte de craciun anul trecut ne-am despartit. a insistat mult sa ne impacam si ca imi va dovedii ca a avea o familie impreuna e mai important pt el decat jocurile. nu l-am crezut. dar atunci am inceput sa ma rog din nou dupa multi ani pentru el, pentru noi doi implicit sincer vorbind, nu sa fim impreuna ci sa ne linistim, dar in principal sa se insanatoseasca sa nu mai fie dependent. ne-am impacat ulterior cand am vazut ca se straduieste si in prezent are aproape un an de cand nu mai joaca, dar in viata mea au aparut alte probleme, l-am iubit si il iubesc nespus si ne-am despartit din nou.
mi-am dat seama ca am facut o greseala enorma, timp de mai multe luni m-am rugat pentru el si nu am multumit ulterior.
cand ne-am despartit mi-a reprosat ca m-am gandit numai la mine si ca am tinut mortis sa ajung in concediu la o manastire, la Polovraci, unde nici macar nu a vrut sa intre, si acolo nu stiu de ce desi am trecut pe langa multe manastiri de drumul nostru , dar acolo era altceva. Nu stiu de ce m-am incapatanat sa ajung acolo. am iesit din masina mai mult fortat,zicandu-i ca mi rau, ca nu mai suport sa stau in masina... l-am determinat sa opreasca la drumul principal si am inceput sa merg de jos ne stiind exact cati km am de facut, dupa ce m-a lasat sa merg asa mai mult timp a venit si m-a dus cu masina pana la manastire, dar nu a vrut sa intre si am mers singura. dupa mintea mea am stat cam 20 minute el mi-a zis nervos ulterior ca am stat mai mult de 2 ore acolo. am pierdut notiunea timpului , dar am realizat un lucru plimbandu-ma prin manastire si ajungand la Boltnita din apopiere, si anumeauzind de Sf. Nicolae acolo mi-am dat sema ca eu nu am multumit pt ca l-a ajutat pe prietenul meu sa nu mai joace, si ca nu la intamplare a trebuit sa ajung eu acolo. m-a facut cu sare si piper cand am iesit ca nu ma gandesc la el ca el avea anumite nevoi si eu l-am obligat sa stea afara si ne-am incheiat concediu mai repede pt ca mi-am batut joc de el lasandu-l sa astepte atata afara...
asta a fost in august si de atunci suntem despartiti si mi-am invatat lectia ca e nevoie sa multumesc pentru ce mi se intampla si ce imi este dat.
desi pana atunci eu asa mergeam si ma rugam multumind pentru ce-a ce imi e dat sa cunosc pentru partile bune care mi se intampla nu doar sa cer.
toate cele bune voua