Am afirmat ca "placerea e un pacat", imi cer scuze daca am dat impresia ca de la mine putere am zis-o (daca eram in stare sa emit ceva judecati de valoare, poate ma "bagam" si la scrieri diverse).
1. Ideea e extrasa din "Ne vorbeste Parintele Cleopa" Vol 4, Cap.1, unde explica mai pe larg caderea din Rai, argumentand cu scrierile unor sfinti parinti;
2. de mare folos cred ca ne sunt Psalmii, eu una, iau de bune cele zise acolo (Ps 50):)
3. acum mi-a mai trecut prin cap ceva din "Pelerinul rus", cand personajul spune ca atunci cand era casatorit, seara citeau multe rugaciuni, "ca sa nu cadem in ispita" (deci seara, ispita, nu cred ca era vorba de inbuibare...;))
Parerea mea, formata tot de prin ce am mai citit (nu stiu, religia mi se pare departe de mine, trebuie s-o "invat", pentru ca cu mintea mea nu pot sa ating acea "intelepciune"):
- mancam ca sa ne hranim neputintele trupului, daca depasim limitele ne inbuibam = pacat;
- dormim ca sa ne odihnim, daca depasim limitele lenevim = pacat
- ne imbracam ca sa ne acoperim, ne "gatim" (sau impodobim) = pacat
- actul sexual in scopul procreerii, peste limite = ...
Toate ne sunt de folos in limite, daca le depasim, trebuie sa recunoastem, ne fac placere, dar se transforma in greseli... Asa ca eu zic sa nu mai incercam sa "indulcim" pacatul. E mai bine sa-l recunoastem, vom avea ceva mai mult de spus duhovnicului (daca ne face in mod real placere, si nu putem sa renuntam...)
|