[carrus]

Trunchierea si citarea selectiva a unui text sau discurs este o strategie de distorsionare a adevarului la care se recurge frecvent si destul de eficace. Oricum franturile de texte/ discursuri ar trebui abordate cu circumspectie mai ales ca cei care ar pune la cale planuri nefaste probabil ca s-ar feri sa le transmita public.
In ce priveste natura divina a lui Iisus, aceasta este anticipata in profetiile din Vechiul Testament si am incercat mai jos sa ofer cateva dovezi in sprijinul acestei afirmatii. Identitatea lui Iisus ca Mesia este anuntata de multi profeti din Vechiul Testament, spre exemplu Isaia care proroceste intruparea Mantuitorului din Fecioara (‘Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.’ (Isaia, 7:14)), Miheia (Mica) care anunta nasterea Sa in Betleem (‘Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel.’ (Miheia 5:1-2)), Zaharia care proroceste intrarea triumfala in Ieruslaim a lui Iisus recunoscut ca Imparatul lui Israel (‘Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.’ (Zaharia, 9:9), Isiaia a carui prorocie referitoare la Mielui lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii (‘Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. (Isaia, 53:7) anticipeaza referirea prorocului Ioana Botezatorul la Mantuior ca Mielui lui Dumnezeu: ‘A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.’ (Ioan, 1:29), ‘Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.’ (Ioan, 1:32-37), Isaia care proroceste venirea lui Iisus ca mantuitor: ‘Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor. Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian. Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări! Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.‘ (Isaia, 9:1-6).
Iisus Insusi compara crucificarea sa cu episodul din Vechiul Testament privitor la sarpele de arama pe care Dumnezeu ii porunceste lui Moise sa il construiasca ca un simbol care ii salva de la moarte: ‘Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi. Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia.’ (Numerii, 14: 8-9), ‘Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.’ (Ioan, 3:14).
Chiar faptul ca in episodul in care Dumnezeu face legamantul cu Avraam dumnezeu apare sub infatisarea a trei straini sau ingeri arata natura in in trei ipostasuri ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh iar afirmatia lui Iisus ‘Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu’ (Ioan, 8:59) arata identitatea sa de fiinta cu Dumnezeu (Eu şi Tatăl una suntem (Ioan, 10:30)) precum si existanta sa dinainte de veci.
Natura divina a lui Iisus si legatura dintre Noul Testament si Vechiul testament transpare intrun episod important al Noului testament, si anume episodul Schimbarii la Fata unde Iisus este revelat ca Fiul lui Dumnezeu de insusi Dumnezeu Tatal: ‘Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".’ (Matei, 17: 1-5) Oricum identitatea lui Iisus ca Mantuitor nu se poate demonstra numai cu dovezi si nu trebuie limitata la nivelui mintii, ci trebuie descoperita in suflet.