Citat:
În prealabil postat de clementia
Astazi o invinovatesc in adancul sufletului ptr anumite stari de boala care le traiesc (anxietate )si-mi vine sa-mi dau palme ca nu pot sa scap de sentimentul si ideea : cum sa ma ierte Dumnezeu daca eu nu pot sa o iert pe ea !
|
Multe din conceptiile mele despre viata s-au format privind oamenii din jur. Stiu ca sunt experiente limitate, dar poate le vor gasi si altii utile.
De ex. cunosc o familie in care copiii nu sunt respectuosi fata de mama. Sunt educati, nu-i vorbesc urat, dar dispretul si iritarea rabufnesc adesea. Mama este foarte devotata familiei si incearca in permanenta sa faca tuturor pe plac, neglijandu-se pe ea.. asa ca este de neinteles: ei nu observa cat de mult face ea pentru ei? De unde aceasta lipsa de respect?
Pana cand am vazut-o pe mama interactionand cu mama ei (bunica): avea exact aceeasi lipsa de rabdare, putina intelegere, aceeasi iritare, acelasi dispret.
Cred ca toate se "platesc" mai devreme sau mai tarziu.
Binecuvantarile parintilor intaresc casele fiilor.
Pe mine nu ma preocupa acum cu cei mi-au gresit parintii mei (am trecut si eu prin perioada de reprosuri, desigur. Dar apoi am avut proprii mei copii si am inteles faptele parintilor mei). Ma preocupa lucrurile pe care le-am gresit eu fata de ei... pentru acelea voi da socoteala. Si desi mi-am cerut iertare, cred ca sunt multe pentru care cred ca nu m-au iertat deplin..
Sunt multi care spun ca parintii nu s-au ocupat suficient de ei. Si eu i-am acuzat pentru esecuri personale, poate ca si acum ii consider responsabili pentru diverse lucruri care mi se intampla.. Dar in realitate, ceea ce fac eu imi apartine, cat timp caut vinovati in exterior si nu-mi asum faptele, nu ma voi indrepta.
(Daca ti se pare ca am un ton deranjant, ignora asta... uneori par jignitoare, asa sunt eu, dar de fapt scriu cu mult drag)