În prealabil postat de georgeval
Evanghelia Duminicii a XXII-a dupa Rusalii (Pilda bogatului nemilostiv)
Luca 16, 19-31
Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta: era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison si care petrecea in toate zilele, inconjurat de slava. Iar un sarac, anume Lazar, care zacea inaintea portilor lui, plin de bube, dorea mult sa se sature din faramiturile care cadeau de la masa bogatului; caci pana si cainii, venind, lingeau bubele lui. si a murit saracul si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit apoi si bogatul si l-au ingropat. si in iad, ridicandu-si ochii, el, care era in chinuri, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Atunci a strigat el si a zis: parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si intinga varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ti aminte ca tu ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar asijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. si peste toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie adanca, intarita in asa fel, ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi, ori de acolo la noi, sa nu poata sa treaca. Atunci el a zis: te rog, dar, parinte, sa-l trimiti acasa la tatal meu, caci am cinci frati; sa le spuna acestea, ca sa nu vina si ei la acest loc de chin. Avraam i-a raspuns: au pe Moise si pe prooroci, sa-i asculte pe ei. Dar el i-a zis: nu, parinte Avraame; ci daca cineva dintre cei morti se va duce la ei, se vor pocai. Atunci Avraam i-a spus: daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.
Pentru mine aceasta Evanghelie este cea mai potrivita dovada scripturistica pentru judecata particulara. Dintre nenumaratele invataturi as aminti un exemplu. Pe cel care se mantuieste Hristos il nominalizeaza, insa pe cel care se osandeste nu-l aminteste pe nume, in timpul vietii sale pamantesti, bogatul din aceasta Evanghelie era indiferent, traia in nesimtire duhovniceasca si era preocupat doar de propriul lui confort si de propria sa fericire, a devenit un anonim pentru Dumnezeu din pricina pacatelor sale. Nu avea grija de nimeni, nu se temea de nimeni si nu se raporta la nimeni. Nu pomenea numele lui Dumnezeu si nu se ingrijea de faptul ca altii sufera de saracie, de boala sau de singuratate. Putem spune, asadar, ca cea dintai si cea mai grava dintre starile sale negative sufletesti era nepasarea insotita de nemilostivire, la care se adauga si necredinta sa.
|