[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Din ghiveciul ăsta de sus nu se poate să nu remarci sfecla aceea uriaşă pe care scrie "Domn al Odihnei" Drăguţă, ştiu că e indigest pentru tine acel "Domn al Sâmbetei", dar aşa scrie la Evanghelie... Şi apropo: în ghiveci nu se bagă sfeclă, aşa că te rog n-o mai sfecli.

Asa arata un post cand nu ai replica.

De la fratii nostrii catolici:

Cateheză: Cum sfinţesc duminica?
Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfinţii Ambrozie şi Carol" din Roma

De ce este importantă duminica pentru creştin?
Pentru că duminica a înviat Cristos. Şi de fapt, chiar duminica, femeile care au asistat la răstignirea lui Cristos au mers la mormânt "dis-de-dimineaţă, în prima zi după sâmbătă" (Mc 16,2) şi l-au găsit gol.
De ce este aşa de importantă învierea lui Cristos?
* Pentru că învierea lui Isus este datul fundamental, central şi originar pe care se sprijină credinţa creştină: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1Cor 15,14).
* Învierea lui Cristos este eveniment minunat care nu numai că se deosebeşte în mod absolut singular în istoria oamenilor, ci se plasează în centrul misterului timpului şi al istoriei. Lui Cristos îi aparţin timpul şi veacurile. El constituie axa portantă a istoriei, spre care se orientează misterul începuturilor şi cel al destinului final al lumii.
Cu ce expresii este indicată duminica?
Duminica mai este numită: ziua Domnului, a Bisericii, a omului, a soarelui, prima zi a săptămânii, ziua a opta.
De ce este numită duminica:
Ziua Domnului?
Deoarece duminica este ziua celebrării Paştelui. (Patima-Moartea-Învierea-Înălţarea) Domnului pentru mântuirea lumii. Euharistia, care este celebrată duminica, este memorialul acestui Paşti (adică face prezent şi eficace astăzi Paştele Domnului, pe care el l-a realizat cu două mii de ani în urmă). Pentru aceasta duminica este numită şi Paştele săptămânal. În acelaşi timp, "ziua Domnului" este numită şi "stăpâna zilelor", "sărbătoarea primordială" deoarece "toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există" (In 1,3).
Ziua Bisericii?
Duminica este numită şi ziua Bisericii deoarece, în celebrarea euharistică duminicală, comunitatea creştină regăseşte izvorul său şi culmea sa, motivul existenţei sale, originea bunăstării sale, principiul său de acţiune adevărat şi de neînlocuit. În jurul Euharistiei de duminică creşte şi se maturizează comunitatea, care are misiunea de a comunica evanghelia şi de a împărtăşi experienţa intensă de comuniune între toţi membrii săi.
Ziua omului?
Ca zi a omului, duminica, cu dimensiunea sa de sărbătoare, implică pe om în identitatea sa personală, familiară şi comunitară în logica unui mod transcendent de a fi şi de a trăi. În acelaşi timp, duminica îi dezvăluie omului sensul existenţei şi al acţiunii sale.
Prima zi a săptămânii?
Duminica este numită şi prima zi a săptămânii, deoarece în concepţia ebraică, ziua de sărbătoare este sâmbăta, iar duminica este deci prima zi a săptămânii. De ce este importantă această denumire? Indicând ziua de duminică prima zi a săptămânii este evidenţiată legătura singulară care există între înviere şi creaţie, între "prima zi a săptămânii" în care a avut loc învierea lui Cristos şi prima zi a săptămânii cosmice în care Dumnezeu a creat lumea (cf. Gen 1,1-2.4). De fapt, învierea se constituie ca începutul unei creaţii noi, din care Cristos, "născut înainte de orice creatură" (Col 1,15), constituie şi primiţia, "primul născut din cei care învie din morţi" (Col 1,18).
Ziua a opta?
Duminica este numită şi ziua a opta, pentru că în concepţia ebraică sâmbăta este ziua a şaptea a săptămânii, aşadar, duminica este şi ziua a opta.
Ce anume evidenţiază duminica înţeleasă ca ziua a opta?
Ziua a opta evidenţiază legătura duminicii cu veşnicia. De fapt, duminica, în afară de faptul că este prima zi, este şi "ziua a opta", adică pusă după succesiunea septenară a zilelor, într-o poziţie unică şi transcendentă, evocatoare nu numai a începutului timpului, dar şi a sfârşitului său în "veacul viitor". În acest sens, duminica:
* înseamnă ziua cu adevărat nouă, unică, ce va urma după timpul actual, ziua fără sfârşit care nu va avea nici seară nici dimineaţă, veacul nepieritor care nu va putea îmbătrâni;
* este prevestirea neîncetată a vieţii fără de sfârşit, a vieţii veşnice spre care creştinul este proiectat;
* prefigurează ziua finală, cea a parusiei, deja anticipată într-un fel de gloria lui Cristos în evenimentul învierii. De fapt, tot ceea ce se va întâmpla, până la sfârşitul lumii, nu va fi decât o expansiune şi o explicare a ceea ce a avut loc în ziua în care trupul martirizat al Celui Răstignit a înviat;
* este invitaţie de a privi înainte, este ziua în care comunitatea creştină îi strigă lui Cristos acel: "Marana tha: vino, Doamne!" (1Cor 16,22). În acest strigăt de speranţă şi de aşteptare, ea devine însoţitoare şi sprijin al speranţei oamenilor.
De ce este numită duminica zi a soarelui?
Această expresie, zi a soarelui, atribuită duminicii, vine de foarte departe. La începutul istoriei creştinismului, o atentă intuiţie pastorală a sugerat Bisericii să încreştineze, pentru duminică, acea conotaţie de zi a soarelui, expresie cu care romanii denumeau această zi şi care mai reiese încă în unele limbi contemporane. În felul acesta, Biserica de la începuturi îi ferea pe credincioşi de seducţiile cultelor care divinizau soarele şi îndrepta celebrarea din această zi spre Cristos, adevărat "soare" al omenirii, "soare care răsare pentru a-i lumina pe cei care stau în întuneric şi în umbra morţii" (Lc 1,78-79), venit ca "lumină pentru luminarea neamurilor" (Lc 2,32) şi care se va întoarce la sfârşitul timpurilor pentru a fi şi a transfigura cu lumina sa strălucitoare pe toţi şi totul.
În ce sens duminica revelează omului sensul timpului?
Duminica, izvorând din învierea lui Cristos, despică timpurile omului (zilele, lunile, anii, secolele) ca o săgeată direcţională care îi leagă fie de prima zi a creaţiei, fie de ultima zi (a opta) a lumii, în care Domnul Isus va veni în glorie şi va face noi toate lucrurile.
Ce relaţie există între duminică şi anul liturgic?
Duminica este modelul natural pentru a înţelege şi a celebra, în cursul anului liturgic, întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare şi Naştere până la Înălţare, la ziua de Rusalii şi la aşteptarea speranţei fericite şi a întoarcerii Domnului. Duminica, cu "solemnitatea" sa obişnuită, ritmează astfel, din an în an, timpul pelerinajului Bisericii, până la duminica fără asfinţit. De fapt, Biserica, din duminică în duminică, luminată de Cristos, merge spre duminica fără de sfârşit din Ierusalimul ceresc, când va fi împlinită în toate aspectele sale cetatea mistică a lui Dumnezeu, care "nu are nevoie de lumina soarelui, nici de lumina lunii, pentru că gloria lui Dumnezeu o luminează, iar făclia ei este Mielul" (Ap 21,23).