@Om bun - da, am citit postarea ta dedicata mie si mi-a placut.
Ca sa-ti raspund, iti spun ca da, sunt f.zbuciumata si in viata reala, ma zbat cu multe probleme si in general n-am avut parte in viata mea de mangaiere si vorbe bune si iubire, de aceea urasc severitatea. Sunt satula de ea.
Intr-o masura este buna, dar pana la urma distruge sufletul omului.
Si nu gasesc raspunsuri la probleme cotidiene.
Am venit pe acest forum poate mai putin sa invat dogme si scrieri, adica in parte mai mica, ci mai ales sa caut schimb de experienta, sa invat de la altii cum au rezolvat ei insisi, itnru credinta, anumite probleme reale si sufletesti.
Sunt convinsa ca toti ati avut/aveti probleme si nelamuriri in biserica, la adresa preotului, mai n-ati gasit duhovnic, etc.
Dar multi nu raspundeti la intrebari din experienta si viata voastra. Numai dogme.
Am pus in general intrebari legate de bazele religiei, dar multe legate de aspecte concrete, de viata, deci nu legate de dogme. Si mi s-au dat citate.
Si mai ales sunt data de pamant cu fiecare ocazie, cu multa severitate.
Nu-s crestina pentru ca vreau (vroiam)sa am copii, ca vreau sa-mi respect sotul, ca mi-e frica de boala si moarte si alte celea.
Cu alte cuvinte nu sunt crestina (buna), pentru ca sunt om.
@Zaharia - mai omule, tu chiar nu intelegi cat gresesti si chinui oamenii?
Dumnezeu n-a pretins de la noi oamenii dogme, ci mai ales sa ne iubim unii pe altii. Stii asta? "Sa ne iubim unii pe altii ca ingtr-un gand sa marturisim", "Iubiti-va unii pe altii/aproapele asa cum va iubesc si eu" sau ceva in sensul asta spunea Iisus.
"Cu pace..." Numai apeluri din astea gasesti in credinta.
Uite ca ti-am citat si eu.
In orice profesie, asa cum ai dat tu singur exemplu, trebuie sa fii si om, sa poti lucra intr-un colectiv, sa poti lucra uneori cu publicul, sau cu copii, cu bolnavi. Nu este suficient sa stii numai teorie.
Daca ai stii cat de putin din cele ce studiem la scoala si facultate se aplica mai apoi in profesie...
Primul lucru ai de lucrat cu colegi, sefi, subalterni. Eu de asta m-am lovit cum am terminat facultatea si am intrat in fabrica. Fiindca la facultate nu ne-a invatat asa ceva.
Veneau la mine oamenii nu numai cu probleme de genul "nu merge masina, sau n-am material", ci si cu intrebari de viata ( ca erau f.tineri in majoritate).
Aveau greutati acasa, iubeau, sau cine stie ce mai aveau pe suflet si nu aveau cu cine discuta si sfatui.
Mai tarziu a trebuit sa lucrez cu sefi, directori, colegi. Sa stiu sa-i iau. Si ramaneam in contact si in viata privata: ne mai vizitam la spital, ne mai luam salariul unul altuia, mai mergeam sa-l mangaiem la o inmormantare a cuiva drag.
Tu chiar crezi ca numai in teorii si carti sta toata viata, inclusiv credinta?
Poate ca esti f.tanar, sau singur (nu iubesti, n-ai copii), de chiar nu stii cum este viata.
Pentru mine, am mai spus asta, poate nu ai prins, credinta inseamna sa faci ceva si in afara bisericii, sa ajuti oamenii concret, sa vezi si nevoile lor reale. Daca ai sti cat ma lupt pentru asta cu preotul meu.
Tu vrei sa tinem slujba si apoi sa inchidem usa (si ca preot) si gata, nu mai stim de oameni.
Repet pentru toti - un forum nu este numai scoala, eu una asa am inteles. Ci mai schimbam experiente de viata, ne mai sfatuim, mangaiem, schimbam informatii.
De aia va rog - nu dati cu dogmele si scripturile in cap, ci scrieti de la voi, cum ati rezolvat voi, de ce v-ati lovit voi, cum intelegeti si percepeti voi credinta, religia, cum o aplicati, etc.
Fiti blanzi si toleranti.
|