OK! Ai dreptate, Zaharia. Eu chiar nu vad de ce te necajesti atat de mult. Tii neaparat sa ma pui la zid si sa-mi arati cat sunt eu de pacatos fata de tine. Dar nici nu neg asta. Iar pentru cei 9 ani de strainatate (din care 7 singur, fara familie), nu stiu ce sa-ti spun... E greu sa dau socoteala cuiva... Am crezut ca Dumnezeu si Mantuitorul sunt acei care mi-au cerut la vremea aceea socoteala si am platit cu varf si indesat. Sunt pacatele vietii mele si, sincer, nu cred ca privesc pe nimeni.
In rest, iarta-ma; sunt doar lucruri stiute de toti si urmate dupa puterea credintii fiecaruia. Nu-i nimic nou inafara doar de ura cu care-ti privesti semenii. Sufletul omului si raportarea lui la credinta, sunt probleme intime si nu trebuiesc trambitate. Pentru fiecare va veni o zi cand va trebui sa dea socoteala pentru faptele lui si nu pentru ale altora. Si cand ma gandesc ca tu faci toate astea numai pentru a arata celorlalti calea cea dreapta pe care n-o neaga nimeni!... Cu cine te lupti si de ce nu cauti alta modalitate de a convinge? Cu cat stai mai "drept", cu atat te pierzi si cu cat esti mai smerit, cu-atat te vei ridica. Intotdeauna avem cate ceva de invatat, chiar si de la cei pe care-i consideram iremediabil pierduti. Eu nu am pretentia sa te invat pe tine, pentru ca tu chiar stii ce-i bine si ce nu. Diferenta este ca nu te poti stapani, iar asta este pacatul vietii tale. "Care-i cel mai greu pacat?" a fost intrebat Parintele Cleopa. "Pacatul cel mai greu este acela care nu ti-l poti stapani - a raspuns - iar diavolul intra acolo unde gaseste el locul mai slab!" Marirea de sine este tot un pacat. Daca il constientizezi sau nu, daca te indrepti sau nu, cum te indrepti... e doar problema ta. Nimeni nu cred ca are dreptul sa te judece, exceptie facand atunci cand tu te faci - cu de la sine putere -judecatorul tuturor!
Si inca ceva: as dori sa incheiem dialogul asta din care nu stiu daca are cineva ceva de castigat. Eu nu vreau sa dovedesc nimanui cat sunt de bine-vazut de Dumnezeu. Ma doare totusi ca sunt improscat cu noroi care se pretinde a fi bine aghezmuit! Oricum durerea ramane, si vai de cel care-o provoaca! Inca o data iarta-ma daca ti-am pricinuit vreo tulburare si - ceea ce e cel mai important - te-am tratat pana acum ca pe un om normal! Daca vei continua in acelasi stil tendentios, inseamna ca la tine este o problema de sanatate si Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!