Parintele Paisie de la Sihla Ii multumea lui Dumnezeu cand ii trimitea cate un om care sa-l smereasca, atragandu-i atentia unde greseste. Poate ca ar trebui ca intentia celui care scrie si a celui care citeste sa fie aceea de a osandi pacatul, nu pe pacatos. Nu trebuie sa ne menajam orgoliile. La Judecata, pe cine ne vom razbuna daca acum nu putem suferi nici cea mai mica atentionare sau critica. Sa ne gandim cum obtin fratii nostri din manastiri smerenia (cei care o obtin): prin rabdare, prin autoosandire. In fata pacatului nu putem fi smeriti, insa.

Ortodocsii ar fi bine sa se ajute efectiv intre ei, indemnandu-se la fapte bune, cat se mai poate. Poate ca va veni timpul cand nu vom mai putea comunica pe acest forum si nici pe altele si ne va parea rau de fiecare cuvant spus la suparare.

A-i spune cuiva, cu dragoste, ca greseste e un lucru bun. Caci daca-l lasam pe cineva sa greseasca, tacerea noastra poate fi considerata un pacat. Si totusi este scris si ,, Nu judecati, ca sa nu fiti judecati." Poate e bine sa cantarim de fiecare data din ce avem mai mare folos duhovnicesc: daca tacem sau daca vorbim. Dar asta inseamna deja sa avem discernmant duhovnicesc. Spre acesta merita sa tindem cu totii. Dintre doua rele sa-l alegem pe cel mai mic, iar dintre doua virtuti, pe cea mai mare. Doamne ajuta.