Abia acum am descoperit acest topic si l-am citit cu sufletul la gura. Slava Domnului ca vad atat de multi pe-aici care nu privesc mintuirea in sensul: "Dupa noi, potopul!" Am trait o perioada intre oameni de toate confesiunile. Copiii mei faceau religie la scoala, iar acea religie NU discredita nici o alta natie de credinciosi. Oameni smeriti, cu mult bun simt, gata oricand sa ajute pe ceilalti, niciodata privindu-te pe tine, ortodoxul, ca pe un ciumat, oameni cu credinta in acel ceva "al lor", cum oare sa credem ca vor ajunge in iad? Ce-au facut si cu ce-au gresit? S-au nascut in acea lume si au urmat ceea ce le-au lasat strabunii lor.
Sunt foarte multe lucruri care se contrazic in cele pe care le prezentam drept argumente. Am vazut asta si pe-aici si prin alte parti. Pe de o parte prezentam un Dumnezeu drastic, neindurator, chiar razbunator, iar pe de alta ca pe ceea ce si cred ca este: Bun, Bland, Iertator, Indurator si vesnic Rabdator cu fiecare dintre noi. Imi amintesc de o alta povestioara a duhovnicului meu, prezentata la predica de duminica: Un parinte calugar, vazand pe cate un pacatos care parea ca pierduse pe vecie imparatia lui Dumnezeu, se ruga cu mult sarg la Mantuitorul Hristos sa-l ia de pe pamant ca prea mult rau face celor din jur. Dar intr-o noapte, parintele calugar il viseaza pe Mantuitor cum coboara de pe cruce si se apropie de el, oferindu-i obrazul: "Loveste, parinte, loveste! Oare pentru cine am patimit rastignirea? Nu pentru cei ca el? Roaga-te mai bine sa se indrepte pentru a fi iertat, ca daca Tatal voia sa-l ia, l-ar fi luat de mult!" De-atunci, parintele calugar nu s-a mai rugat niciodata pentru moartea pacatosului!
Nu va deziceti de ortodoxie si nu doar cu cuvantul, ci si cu fapta. Dar nu considerati ca suntem singurii cu drept la mantuire. Haideti sa ne gandim ca nu care-cumva sa NU ne gasim numele in Cartea Sfanta, cand ne vom afla la Poarta Raiului, chiar daca suntem gata sa ne tatuam in frunte "ORTODOX"!!!