[Totpeetor]

Iustin45 eu nu ma strofoc deloc.La urma urmei fiecare crede ce vrea.Ca sa nu spuna tricesimusseptimus ca am ceva cu el si il contrazic doar pe el:) te contrazic acum si pe tine.Mie imi place sa fiu corect cu toti.In ceea ce ai spus in legatura cu carti noncanonice nu te contrazic,probabil ai dreptate,dar in ceea ce priveste cartile biblice ar trebui sa iti arat ca sunt interpretari gresite.Sunt ferm de acord cu tine in ceea ce priveste Luca 20:38.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne rugam pentru cei morti.In 1 Ioan 5 nu se vorbeste despre morti,ci despre pacate de moarte sau "pacate nu de moarte",in alte traduceri apare "pacat care duce la moarte" si pacat "care nu duce la moarte".Ideea e simpla,nu se vorbeste despre morti,ci despre pacate care ar duce moartea(vesnica).Rut 2:20 in traducerea ta ar putea sugera ideea pe care vrei sa o arati.Dar mai bine trebuie sa consultam originalul,care s-ar referi mai degraba la "cei care au murit".Deci ar fi cam asa :""Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit."
Acum ti-as aduce o groaza de citate care ne arata ca totul tine pana la sfarsitul vietii.Nu spune biblia ca oamenii vor fi judecati dupa faptele "pe care le-au facut in trup"?Deci daca in timpul vietii omul nu s-a cait,pacatele sale nu au fost iertate,ele in nici un caz nu vor fi iertate dupa.
Sa iti aduc in vedere chiar pilda bogatului nemilostiv despre care am discutat atat.Oare de ce bogatul nu s-a rugat sa fie luat de acolo?Iti pun eu de ce,pentru ca nu mai este posibil.Nici macar picatura de apa pe care a cerut-o nu a primit-o.Avraam este clar:
Luca 16:25 ,Fiule', i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
Si uite ce este revelator,bogatul se roaga lui Avraam sa il trimite pe Lazar in casa alor sai ca sa nu ajunga unde este el.Oare de ce nu s-a rugat sa il trimita pe Lazar ca sa ii spuna alor sai sa se roage pentru el ca sa scape de acolo?Din nou raspunsul este : pentru ca nu este posibil.Ne putem ruga pentru ceilalti cat sunt in viata,pe urma depinde de ei cum au trait.
Tu ai spus ca ne mai putem "ruga pentru iertarea pacatelor usoare ale celor plecati dintre noi."Chiar si asa sa fie,ce folos daca nu ne putem ruga pentru "pacatele grele"?
Dumnezeu este drept,cred ca esti de acord cu mine.
Sa ne imaginam o situatie,pentru ca intelegem cu totii mai bine daca privim astfel lucrurile,pentru ca biblia o interpretam in felurite chipuri de unde si tragem concluzii uneori pripite.
Sa zicem ca doua persoane au murit si au ajuns in "iad",locuinta mortilor.Ambele sunt la fel de pacatoase.Pentru una cei ramasi se roaga,fac acte de milostenie,pomelnicuri s.a.m.d.Cealalta insa nu mai are pe nimeni in viata,pe nimeni care sa se roage pentru iertarea "pacatelor usoare",va ramane acolo pentru asta,dar cu ce este ea vinovata ca nu are pe nimeni "viu"?Sau sa admitem cazul ca cei ramasi sunt saraci nu isi permit parastase sau altele de acest gen,oricum nu la anvergura celor bogati.Oare se cumpara cu bani mantuirea?Oare va fi condamnata pentru asta?Dumnezeu este drept,nu face discriminari.Ori vor fi toti mantuti ori vor ramane toti acolo,iar din pricina pacatului si din perspectiva biblica toti vor ramane acolo,indiferent de cati se mai roaga pentru el dupa.In fata lui Dumnezeu nu mai merge cu "relatii" cum merge uneori in viata noastra.
Multi cred asa,dar nu este bine,pentru ca daca ar fi asa atunci persoana care va ramane in iad pentru ca nu a avut pe nimeni care sa se roage pentru ea,atunci va avea tot dreptul sa spuna ca Dumnezeu este nedrept.Ori Dumnezeu este drept.Este ca si cum ar avea loc un proces in care sunt aduse doua persoane cu aceleasi acuze,iar una a fost eliberata pentru ca a avut mai multe "relatii",adica s-au rugat o serie de persoane judecatorului sa o "ierte".
Pentru noi aceasta gandire cum ca mai este posibil sa se schimbe ceva dupa moarte e fireasca.Fiecare ne iubim familiile,dar trebuie sa acceptam planul lui Dumnezeu.Am mai spus si o mai repet cei cunoscuti,tot ce ne este drag aici, este un dar de la Dumnezeu,dar noi trebuie sa il iubim cu mult mai mult pe datator.Ca spune biblia:
Matei 19:29 Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.
Fiecare are liber arbitru.Stim este o mentalitate pur omeneasca,noi ii apreciem pe ceilalti mai mult dupa ce mor,de parca aprecierea asta il ajuta cu ceva pe cel care a murit.Asta face parte din psihologia umana.Ne place sa credem ca da.De fapt pe noi ne ajuta,pentru ca "compensam" neaprecierea noastra,ne alungam sentimentul de vinovatie pentru ca atat timp cat erau in viata nu am facut-o indeajuns.Asa si aici rugaciunile noastre nu il mai ajuta,insa unora dintre noi ne place sa credem ca da.
De aceea sa ne rugam pentru ceilalti cat sunt in viata,sa nu lasam acest lucru,dupa ce vor muri.E dureros si pentru mine si pentru oricare dintre noi sa o spunem,dar rugaciunile noastre pentru cei decedati sunt in zadar.
P.S.:ideea mea este aceeasi si cu privire la ipoteza ca rugaciunile noastre "cel putin sa ii atenueze chinurile" celui pentru care ne rugam,daca nu sa fie scos de acolo sau sa fie luate in considerare la Marea Judecata.