Raluca, sa stii ca nu esti singura care a trecut prin asa ceva! Intuitia feminina e un mare dar, asa cum spunea Axios, insa aceasta intuitie nu e buna de nimic cand intervine dragostea oarba. Te inteleg, cunosc sentimentul cand crezi ca inima iti spune ca sunteti facuti unul pentru altul, sa stii ca nu este nimic unic...toate vechi si noua toate. Tot timpul le vindeca pe toate. Cunosc si starea asta in care esti acum, vezi ca e tare periculoasa! Consuma foarte multe resurse sufletesti si e cea mai grea amagire, perfida si dulce in acelasi timp. O sa te trezesti din ea dupa un timp (incearca sa nu il mai vezi, sa nu mai auzi nimic despre el), trebuie multa vointa si sprijin. Roaga-te pentru el (nu pentru tine, cere sa ii lumineze mintea si tie sa iti dea tarie). parintele meu mi-a zis la acea data sa zic la rugaciune sa se faca voia Domnului. Si am spus asa, gandindu-ma eu: hai sa ma rog si asa, ca oricum, Dumnezeu stie care este voia mea (de cate ori nu l-am stresat cu asta!). Si cu sprijin duhovnicesc, cu rugaciune, cu integrarea in activitati care implica munca, atentie, o sa te trezesti incet-incet ca nu vei mai fi fetita melancolica si naiva,care visa la cavalerul ratacitor, ci o femeie puternica, echilibrata si sigura pe ea!
Curaj si fruntea sus! Ia o melodie care sa te destinda:
http://www.youtube.com/watch?v=eZFs33Eq0-M
[/COLOR]