Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Si eu am experienta mea: unde am gasit credinta, ma duc iar si iar; unde nu mi-a placut, acolo nu mai merg. Simplu.
|
E foarte simplu sa dai sfaturi mari cuiva atunci cand esti in postura sa faci ce vrei, cand ai libertatea sa spui "unde nu mi-a placut, acolo nu mai merg", cand nu numai ca nu tu esti cel incercat, ci cel incercat e cel caruia ii dai sfaturi, dar mai mult, ai atitudinea ca atunci cand nu-ti convine iti iei lucrurile si pleci, nu stai si induri.
Dar cum ar fi fost daca nu ai fi avut aceasta libertate, cum ar fi fost daca tu ai fi fost intr-o manastire unde nu ti-ar fi lacut insa nu ai fi avut libertatea sa pleci, pt ca singur te-ai legat printr-o promisiune, fara sa-ti dai seama ce ai facut, fara sa-ti dai seama de consecinte? Ai fi avut taria sa stai si sa nu mai gandesti ca acum ("unde nu mi-a placut nu mai merg")? Cat de usor ar fi fost atunci sa-ti dai singura astfel de sfaturi si sa le mai si respecti? Cat de usor ar fi fost pentru tine sa iei exemplul Maicii Domnului si sa il pui in aplicare de-adevaratelea? Ia gandeste-te bine.
De fapt, cat de usor e pentru tine acum, cand ai toata libertatea, sa pui in aplicare exemplul Maicii Domnului? Chiar ai ajuns sa pui in aplicare acest exemplu, chiar ti-a iesit?
Eu pe Ory o inteleg intr-o anumita masura. Doar intr-o anumita masura. Si admir faptul ca nu si-a pierdut nadejdea in mantuire, semn ca nu si-a pierdut credinta. Cand pe acest forum sint atat de multi care mai direct sau mai indirect aproape ca i-au spus ca n-o sa se mai mantuiasca, ca a pierdut raiul (putind, poate fara ca ei sa-si dea seama, s-o sminteasca spre deznadejde), e mare lucru (de fapt e un lucru urias) sa si-a pastrat nadejdea. Iata, e o ispita pe care Ory a infruntat-o.
Oare chiar nu constientizam ca nu e bine sa ne ispitim aproapele?
In realitate, cu totii am pacatuit, majoritatea daca nu chiar toti, mai devreme su mai tarziu de-a lungul vietii noastre n-am stiut ce facem, n-am stiut ce spunem. Oare noi cum am fi reactionat daca pentru un pacat de-al nostru, majoritatea celor din jur ne-ar tot repeta mereu si mereu ca cei care au pacatuit asa au pierdut raiul si va fi vai si-amar de ei, chiar daca poate ne-am fi spovedit pt acel pacat? Oare n-am fi pastrat nadejdea asa cum si-a pastrat-o Ory, sau am fi deznadajduit?