Citat:
Īn prealabil postat de anna21
(...)un american crestin ortodox se ruga cu rugaciunea inimii si dimineata, inainte de a face orice, se ruga de mii de ori si se simtea sporit duhovniceste! Intr-o dimineata au sosit lucratori sub balconul lui sa repare ceva, iar el, tulburat in tipicul rugaciunii, a ajuns sa arunce cu ghivecele de flori in ei. Cam asta e.
|
Cred ca fiecare dintre noi are momente cand isi mai iese din fire. Mai ales atunci cand simte ca ii este afectata personalitatea. Iar "la noi" s-a incetatenit ideea ca "Daca taci, esti prost!" Nu stiu cine poate spune ca reuseste sa se stapaneasca de fiecare data intr-o situatie conflictuala. Nu ma refer la violenta, ci la cate o vorba mai usturatoare care sa loveasca adanc pe cel vizat. Partea proasta este ca suntem muult mai intelegatori cu cine nu merita, facem dovada de stapanire de sine, cautam sa mentinem pacea si dialogul normal chiar daca sufletul ne este intors pe dos, dar cand e vorba de cel de langa noi, care inseamna TOTUL, ne pomenim izbucnind pentru o chestiune marunta si neinsemnata. Adevarul este ca "ne incarcam" cu acel zbucium de peste zi, cand ne muscam limba sa ne stapanim, dar undeva refulezi, iar cel care te respecta, te iubeste, te intelege, este "daramat" sufleteste la randul lui. Un cerc vicios, un lant al slabiciunilor... Cum oare poti fi smerit, fara sa pierzi o anumita pozitie? Da, stiu, oamenii de valoare inteleg, iar ceilalti nu conteaza. Iar eu spun ca inca traim intr-o lume unde "ceilalti... fac cartile!"
ghemis, postarea ta m-a uns pe suflet. Si o spun, nu pentru a "te maguli". Mi-a placut sincer. Eu nu am ajuns la performanta ta. N-am fost la mai mult de 2-3 vicernii de cand ma stiu (dar ma bucur ca merge al' mic, cand o zbugheste dintre copiii de joaca si nu se mai opreste pana la biserica), iar despre celelalte slujbe din timpul saptamanii nici nu se pune problema. Sunt totusi multumit ca macar duminicile sa ma intalnesc cu Doamne-Doamne, unde sa pot multumi pentru tot ce am, si unde sa mai pot face ceva pentru cei ce... au plecat.
Dumnezeu sa-ti binecuvanteze familia cu spor bun si sanatate.
Pentru ceilalti... suparaciosi: va invit sa luati aminte:
Citat:
|
Mai adaug ca apreciez deosebit fratii /surorile care in situatii delicate prefera sa nu ramina in expectativa fariseica ci sa intervina corect spunind lucrurilor pe nume chiar daca ar ,,dificulta" astfel simpatii mai vechi. Consider aceasta atitudine matura si in folosul sedimentarii unor relatii simple si corecte pe un forum.
|
Oameni buni, nu va incarcati de rautati si invective! Nu e bine pentru nimeni. Eu voi incerca sa IGNOR. Nu vad de ce as da curs invitatiei la dezbinare.