Da, cunosc situatia
M-am legat si eu la cap fara sa ma doara (cum se spune) si acum nu stiu cum sa scap si ma nelinisteste foarte mult situatia asa.
Din nerabdare si singuratate m-am apropiat de o persoana, lucrurile au mers pentru ca el a vrut, eu m-am opus. Din pct meu de vedere nu exista implicare nu exista rel intre noi, in schimb el intelege altceva. Nu e nimic serios, ne vedem zilnic, facem excursii, luam masa de amiaza impreuna .... eu il vad ca pe un frate, insa el a inteles altceva si acum vreau sa ii clarific asta.
Vreau acel mom de respiro, vreau ca Dumnezeu sa aleaga pentru mine, vreau sa fie voia lui. Nici nu stiu cum sa procedez: sa stau singura, sa nu ies cu nimeni, sa refuz.... Cum ar trebui sa ma comport oare?
Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Pai cred ca deja iti dai seama si tu ca nu sunt buni aceia pe care i-ai intalnit deja, dar iti este frica sa astepti pana il vei cunoaste pe cel pentru tine si nici rabdare nu ai. In primul rand ar avea sens poate sa lupti pentru cineva atata timp cat ai vedea ca si el isi doreste sa paseasca alaturi de tine pe acelasi drum...in caz contrar e ceva total inutil si nesanatos.
Nu cred ca poti pune problema la modul asta, ca nu il meriti pe cel bun si de aceea nu il vezi, e tocmai invers...poate ca Dumnezeu vrea sa iti acorzi un ragaz in care sa te rogi pentru venirea lui in viata ta, pentru a lasa sa se faca voia Domnului si pentru ca tu sa devii mai buna, mai induhovnicita....si toate astea pentru ca toate au un timp al lor!!!! 
Am avut si eu momente de nerabdare, la fel ca alte tale poate, m-am desparit si eu inainte de nunta, am iesit dupa aceea cu baieti cu care constatam de la prima intalnire ca nu am nici un punct in comun...si cred ca in slabiciunea mea ajunsesem sa ma intreb daca voi mai intalni vreodata omul meu...dar s-a intamplat si nici macar nu am depus eu efortul de a-l gasi. Dumnezeu face minuni!
Ai credinta in Dumnezeu si muulta rabdare...si ai sa vezi....  |