Citat:
În prealabil postat de anna21
Mesajul acesta al tau nu-mi da pace.
Atatea laude nemeritate, ma simt vinovata.
De fapt eu am scris ca nu simt smerenie deoarece smerenia nu poate fi simtita.
Daca simti ca esti smerit, cu siguranta NU esti!
Dimpotriva, cei cu adevarat smeriti se simt foarte pacatosi si nevrednici de dragostea lui Dumnezeu.
Dar eu am spus ca nu simt nimic (pt. ca nu sunt smerita).
Mesajul era o capcana.. ma asteptam ca cineva sa sara sa-mi explice sentimente inefabile.
Iertati-ma (mai ales tu, Dorina).
Si cu ce se simte in timpul slujbei.. desigur si mie mi se pare ca simt una sau alta.. dar mi se pare. Decat sa simt nazariri, mai bine nu simt nimic.
|
Chiar dacă uneori par(sau dau impresia că sunt sofisticată sunt o persoană foarte sinceră care de cele mai multe ori îmi țin sufletul în palmă.
Am vrut să spun exact ce am spus gândindu-mă cât de mult faceți cei mai mulți tineri pe care i-am întâlnit pe acest forum și prin biserici comparativ ce făceam eu acum foarte mulți ani la vârsta voastră...
Eu nu mi-am dus copilul la biserică deoarece nu mergeam nici eu,nu l-am împărtășit așa cum văd că faceți mulți dintra voi și nu mi-am pus problema(căci habar nu aveam) dacă simt ceva vizavi de credință având cu totul alte cerințe de la simțurile mele...
Așadar dragă Ana ia postarea mea exact așa cum este fără a căuta subtilități sau a consideră că ți-am făcut vreun compliment nemeritat. și fii sigură că atunci când voi considera că ai spus ceva aiurea îți voi spune la fel de delicat!
.