Citat:
În prealabil postat de sophia
Azi am citit mai multe discutii si intr-un ansamblu mai larg am ajuns la concluzia ca ne ducem in lume, dar cautam tot Romania, romanii si ceea ce este romanesc.
Ne lipsesc si cautam comunitatile noastre pana la urma, bisericile noastre, produsele romanesti etc.
Nu reusim sa preluam ceva nou, sa ne adaptam la noul loc, sa preluam si sa acceptam putin si din cultura locului si le dispretuim.
Si daca nu gasim, nu ne mai ducem la biserica, in lume, ne izolam in casa noastra. De ce?
Mi se intampla si mie, trebuie sa recunosc. Este greu intre straini...
Totusi incerc si lupt sa ma adaptez si ma uit la tot ceea ce este in lume si tolerez, invat si admir.
In fond a fost alegerea mea sa plec din tara si sa caut o alta tara, cu oamenii si tot ceea ce ii apartine.
Oare ne impinge si credinta, ortodoxia la izolare si ne-acceptare, sau nationalitatea , sau depinde numai de noi?
Am intrebat si eu preotul meu daca este pacat sa intri sa te rogi la catolici si mi-a spus ca nu, ca daca traim aici, trebuie sa ne integram, sa traim in pace cu toti.
Vin si la noi la biserica persoane catolice si le place si nu considera un pacat pentru ei.
Credeam intr-o vreme ca suntem atat de deschisi lumii noi romanii, pasnici, toleranti si curiosi sa vedem si sa invatam de toate.
M-am inselat oare?
Suntem romani si crestini ortodocsi numai, sau cetateni ai Europei, ai lumii si fii/fiice ai lui Dumnezeu cel ce ne-a creat pe toti?
Cine suntem de fapt?
|
Oh nuuuuuuuu, mi se pare normal sa duc dorul a tot ceea ce este romanesc ( excepting gropile si drumurile proaste, manelele, gratarele zgomotoase si aglomerate...etc), insa desi cautam ceva...ducem lispa si la ce am lasat frumos in urma, practic lasam ceva in urma din sufletul nostru si castigam alte lucruri la fel de frumoase.
Da, mie imi lipseste Ortodoxia, Iasiul, Judetul Neamt, Manastirile si Bisericile, banca din Sighisoara de sus de la cetate, aleile pavate, Sibiul...dar oare nu toti strainii care aleg sa migreze spre alte taramuri, duc dorul lucrurilor frumoase din trecutul lor.
Hai sa-ti spun ceva, inainte de a ajunge la destinatie am facut un mic tur al Europei si am vizitat: Ungaria( Budapesta care mi s-a parut amazing, era iarna si erau lumini, am vizitat castele si de acolo de sus totul era liniste si sublim), Austria( Salzburg in care mi-a ramas inima la o banca izolata undeva pe o esplanada de pe care puteai vedea tot orasul, la un Restaurant de sus de pe un deal in aceeasi zona in care mi-am lasat o bucatita de inima si mi-am spus " As vrea sa ma reintorc aici someday!", la stradutele inguste inguste pe care ne-am aventurat cu masina ...si Viena), Elvetia ( Laussane, care iarasi mi s-a parut superb si mi-as dori sa revin in acel mic port pe care l-am vizitat si sa privesc marea), Franta (Strasbourg..un oras absolut suuuperb, cu oameni moderni si deschisi...in care din cazua ploii mi s-au desprins sandalele si am mers desculta prin oras si nu exista nici un risc, m-am simtit bine si oamenii zambeau cand ma vedeau cum merg cu sandalele in mana
, Reims...un oras superb iarasi), Londra ( un oras sofisticat, cosmopolit, cu oameni frumosi si foarte uschiti...si cu de toate frumoase).
Revazand pozele, imi dau seama ca mi se face dor de toate...
Cine suntem???? Suntem noi, cu amintirile noastre, cu dorurile noastre...si cred ca pana la urma si romanii care pleaca din orasul natal pentru a locui in alta parte a tarii, se gandesc cu drag la locurile si amintirile legate de orasul lor si de trecut.....