Citat:
Īn prealabil postat de ory
Nu, Anca, nu cred ca s-a referit in mod expres la tine, atunci cand a pomenit de fariseism, ci la modul cum, unii dintre credinciosii din jur incearca cu surle sa convinga despre credinta in acelasi timp in care sufletul le este incatranit...vorbesc de cazuri concrete din jur si nu de presupuneri.
Dar, nici asta nu conteaza intr-atat, fiecare vede credinta, o simte si o intelege asa cum poate, chiar daca conceptul ei este unic si singurul adevar este Hristos.
|
Iti multumesc, Ory, ca prin cuvintele tale incerci sa atenuezi nota postarii lui Piedone. Atata doar ca eu nu ma supar cand cineva ma atentioneaza asupra deficientelor mele, caci eu vreau sa ma indrept; timpul e scurt si nu mai e timp de pierdut. Orice sugestie e binevenita. O analizez si vad in ce masura imi e de folos. Altfel ce sens ar mai avea sa scriem, daca am pune la spate tot ce nu ne convine?!? Nu putem deveni mai buni, daca nu vrem sa ne schimbam.
A tine cont de Sfintii Parinti ne fereste de acea incatranire, pe care o acumulam TOCMAI in lipsa acestor cunostinte. Iar dragostea, ca sentiment fara intelepciune, poate fi chiar daunatoare. Gandeste-te la un copil pe care il inconjuram de dragoste fara a-l corecta niciodata. Oare nu rezulta un copil razgaiat si needucat?!?
Indumnezeirea omului inseamna schimbare din om in Dumnezeu. Ori daca noi nu vrem sa ne schimbam, fiind multumiti cum suntem... ne ramanem noua fideli, nu lui Hristos.