Exista amandoua.
Justitia divina nu este vizibila, nu atunci cand vrem noi, ci dupa moarte, nu intervine in timpul vietii, sau nu asa cum ni s-ar parea. N-o percepem omeneste, daca pot sa spun asa.
Voi(multi) spuneti ca omului i s-a dat liberul arbitru, deci poate sa aleaga si sa faca multe.
Ei omul are nevoie si de o justitie a sa, intre oameni. Este nevoia de a se apara, de a se ajuta, de a corecta imediat.
"Mi-ai facut rau, trebuie sa corectez si sa te pedepsesc/izolez.
Mi-ai facut nedreptate, trebuie sa se faca dreptate".
N-as spune ca societatea omeneasca se substituie in acest fel lui Dumnezeu, ci isi face justitia sa.
Daca asta nu s-ar intampla, imi imaginez doua scenarii:
1. fie Dumnezeu (sub toate numele si formele) ia raul definitiv si ne facem numai bine si ne iubim - asa, o minune cereasca de ne transforma pe toti in bine
2. fie, pana ajung toti la judecata de pe urma, in fata lui Dumnezeu, ar misuna raufactorii in lume, bine mersi.
Eu asa vad.
|