Citat:
Īn prealabil postat de Lavrentiu
Credinta nu este magie, iar Dumnezeu nu actioneaza precum un automat. Iar pedepsele pe care le aplica Dumnezeu au scop pedagogic, pentru intoarcerea spre El a pacatosilor. De aceea, in atotintelepciunea Lui, El socoteste cand este momentul. De multe ori, dragostea cu care ne invaluie contrabalanseaza raul pe care l-am facut noi.
Aceasta arata ca Dumnezeu ne iubeste pe toti ca un tata. Un parinte intelept isi pedepseste copiii in mod pedagogic, nu doar de dragul pedepsei.
De aceea nu trebuie sa gandim in termeni automatisti despre nimic din cele ale credintei, caci obiectul discutiei noastre nu este un obiect sau o "forta supranaturala", ci este un Dumnezeu personal.
|
1. Legat de vremi si soroace, perfecta dreptate!
2. Nu am sustinut ca magia este un factor influient, direct sau indirect al credintei sau invers.
3. Sigur ca pedagogia Legii Divine, sau Pedagogul acesta, urmareste binele si numai binele acelora care il urmeaza...
4.Dezechilibrul creat de inclinarea balantei in jos, ca rezultat al neascultarii, nu poate fi echilibrat cu un echivalent al dragostei lui Dumnezeu, atata timp cat inculpatul este culpabil de un pacat premeditat. Acesta este un exemplu. Asta ar insemna ca dragostea lui Dumnezeu este in fond o mascarada! Dumnezeu pozand ca un Creator Iubitor, care creiaza Legi care Il caracterizeaza, pentru ca mai apoi tot El sa le abroge, sa le incalce imbatat de dragoste pentru pacatosi. Un fel de teza-antiteza, unde sinteza pune accentul pe dragoste, care este in antiteza cu dreptatea, Legea. Cu alte cuvinte Dumnezeu care este Dragoste este impotriva Legii Lui, care este in El, care este El.
Aici trebuie sa fim foarte prudenti, pentru ca altfel riscam sa formam piste gresite, care pot fi interpretate cu usurinta!