Cand cineva se hotaraste sa intre in manastire , mai intai se spovedeste inca din copilarie ca sa stie duhovnicul cu cine are de a face. Mai apoi ramane in stadiul de frate sau sora, este incredintat unui duhovnic, i se da sa faca ascultare ,ca sa se deprinda cu exigentele vietii monahale. In tot timpul acesta fratele(sora ) se spovedesc regulat, chiar saptamanal, chiar daca nu se impartasesc, tocmai pentru a putea fi sfatuiti in problemele lor. Stagiul acesta de noviciat(adica de frate sau sora) se poate prelungi atat cat socoteste duhovnicul ca este necesar(un an, doi, sau si mai mult). In tot acest timp, daca se constata ca novicele nu face fata traiului monahal, este indrumat sa renunte. Abia dupa o anumita perioada de timp, la recomandarea duhovnicului si cu aprobarea Consiliului Duhovnicesc din manastire , fratele(sora) primeste tunderea mai intai ca rasofor,si dupa alta perioada de timp ca monah(monahie). Din pacate , pe alocuri am vazut ca se sare peste rasoforie si se tunde direct in calugarie, cu toate ca ar fi mai bine sa se respecte randuielile cele vechi.
Prin urmare, daca cineva ca novice vede ca nu face fata ,din diferite slabiciuni trupesti este mai bine sa revina in viata obisnuita laica decat sa se osandeasca mai tarziu.
|