Nu exista, deci, termene fixe, obligatorii pentru impartasire. Desi se spune ca cei evlaviosi"sunt datori" sa se impartaseasca la fiecare Liturghie, se recunoaste, insa, neputinta omului de a se impartasi in fiecare zi si se ac*cepta ca, celui care este curat si are invoire de la duhovnicul sau ii este ingaduit sa se impartaseasca"saptamanal", dar numai dupa randuiala canonica si cu vrednicie.
Odata cu inviorarea vietii monahale in Muntele Athos prin anii '60-'70, mai recent calugarii Schitului Sfanta Ana repun din nou chestiunea imparta*sirii dese, dar primesc prompt riposta conducerii Marei Lavre, de care apar*tineau. Au apelat si la Sfanta Koinotita, organul suprem in Muntele Athos, care in ianuarie 1970 hotaraste constituirea unei Comisii speciale, formata din monahii Teoclit de la Manastirea Dionisiu si Eftimie de la Manastirea Ka-rakalii, care sa cerceteze diferendul. Comisia aceasta intocmeste un Raport de 14 pagini, in care sunt sanctionate toate exagerarile si abaterile de la tra*ditia ortodoxa a celor de la Schitul Sfantul Ana. Pe baza acestui Raport, Sfanta Koinotita trimite o circulara in 3 martie 1970 in care sunt respinse invatatu*rile gresite si prozelitismul monahilor de la Schitul amintit. Dar acestia nu renunta.
In sprijinul ideilor lor, monahul Theodoret de la acelasi schit, editeaza lucrarea lui Neofit Kavsokalivitul"Despre deasa impartasire", Atena, 1972, 231 p., pe baza manuscrisului original, redactat de Neofit la Brasov in 1772 si pastrat la Academia Romana, si publica in acelasi an lucrarea:"Impartasirea euharistica in Sfantul Munte", Atena, 1972, 278 p., ca"o stralucita apologie - zice el - in controversa din Sfantul Munte despre apropierea canonica a credinciosilor de dumnezeiasca impartasanie, in
lumina Sfintelor Canoane si a intregii Sfinte Traditii" (p. 1). In partea intai vorbeste despre cauzele apa*ritiei miscarii athonite pentru deasa impartasire in sec. al XVIII-lea si incer*carile mai noi de reinviorare a ei, precum si despre conflictul spiritual actual in Muntele Athos (p. 1;-80). Iar partea a doua (p. 81-259) e consacrata in intregime respingerii punct cu punct al Raportului Comisiei Koinotitei, pre*cum si"Scrisorii deschise" a monahului Teoclit Dionisiatul, adresata celor de la Schitul Sfantul Ana. in afara meritului stiintific incontestabil al editarii pentru prima oara a lucrarii lui Neofit Kavsokalivitul"Despre deasa imparta*sire" pe baza manuscrisului original, redactat la Brasov, in 1772, cealalta lucrare a monahului Theodoret consacrata special"impartasirii euharistice in Muntele Athos", este mai mult o lucrare polemica, partizana, care nu aduce nimic nou si nu aprofundeaza tema integral in spirit obiectiv, din punct de vedere dogmatic, liturgic si duhovnicesc.
Recent a aparut in traducere romaneasca lucrarea:"Carte folositoare de suflet despre impartasirea cu Preacuratele lui Hristos Taine", sub numele lui Neofit Kavsokalivitul si Nicodim Aghioritul - de fapt a acestuia din urma - in traducerea Ierom. Petroniu Tanase, in Editura Orthodoxos Kypseli, Tesalonic, 1992, 119 p., prefatata de P.S. Episcop Serafim Fagarasanul cu un cuvant despre"Deasa sau rara impartasanie?" Editia aceasta este binevenita si umple un gol de mult simtit la noi, dar care din pacate ea nu este o tra*ducere integrala, lipsind de asemenea o prezentare critica a ei din punct de vedere istoric, dogmatic, liturgic si spiritual-mistic.
Asa cum am spus, desi tributara celeia a lui Neofit, lucrarea Sf. Nicodim Aghioritul din 1783, e totusi distincta de aceasta, fiind mai ampla, mai bogata si sistematica si purtand pecetea operelor lui si ambele au meritul de a fi contribuit la renasterea si inviorarea vietii spirituale in Rasa*ritul Ortodox si de a fi sensibilizat Biserica asupra importantei participarii si impartasirii credinciosilor la Sfanta Liturghie.
Desi Sf. Nicodim Aghioritul militeaza staruitor pentru impartasania cat mai deasa a tuturor credinciosilor prezenti la Sfanta Liturghie, totusi, si dupa el, aceasta nu se poate face oricum, ci numai dupa o pregatire serioasa prin post, rugaciune, marturisirea pacatelor si cu invoirea duhovnicului.
Pe langa o serie de dispozitii canonice si marturii din Sf. Scriptura si Sf. Parinti ai Bisericii, fara o fundamentare mai larga, principalele argumente invocate de Nicodim Aghioritul in sprijinul"impartasirii dese" sunt: a) Porunca expresa a Mantuitorului:"Luati mancati","Beti dintru acesta toti","
Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea" (Le. 22, 19); b) Scopul final al Sfintei Liturghii este impartasirea credinciosilor, si c) Dumnezeiasca impar*tasanie este hrana duhovniceasca de care avem nevoie permanent pentru viata sufletului, asa cum avem nevoie de hrana pentru intretinerea trupu*lui. Greseste, insa, atunci cand spune ca "zadarnic se savarseste Liturghia in fiecare zi daca nu va impartasiti", pentru ca asa cum am vazut, exista mai multe moduri de impartasire de Hristos in Sf. Liturghie, de care ne fo*losim si zidim.
S-a spus ca, luptand impotriva extremei impartasirii de doua-trei ori pe an, el cade in extrema opusa a impartasirii in fiecare zi"daca acesta e cu putinta"; incercand sa vindece aceasta extrema - zice Sotiriu N. Schionas, editorul cartii -, el scoate argumente nu atat in sprijinul impartasirii zilnice, ci pentru respingerea prejudecatii impotriva impartasirii de doua-trei ori pe an si ca sfintele canoane nu ameninta nicidecum cu afurisirea pe cei ce nu se impartasesc.
Desi lucrarea aceasta a Sf. Nicodim, ca de altfel si a lui Neofit, nu este cu totul straina de unele influente catolice, ca si"Cartea folositoare de su*flet. Sfatuire catre duhovnic", iar impartasirea euharistica o prezinta si el aproape ca o entitate de sine, ca un mijloc de sfintire si oarecum izolat de aspectul ei de jartfa si de ansamblul comunitar al Sfintei Liturghii, totusi, el are meritul de a o fi plasat corect in cadrul spiritualitatii ortodoxe in alte scrieri ale lui. Lucrand concomitent la editarea"Filocaliei" (1782) si a altor scrieri duhovnicesti, Sf. Nicodim Aghioritul si-a dat seama, foarte repede, ca unirea sau impartasirea sacramentala, cu cuget curat, cu Preacuratele lui Hristos Taine, trebuie sa fie unita cu impartasirea duhovniceasca (prin ascul*tarea Cuvantului lui Dumnezeu ,implinirea poruncilor, rugaciunea mintii si smerenie multa) singurul mod prin care constientizam, actualizam, traim si simtim etic-ascetic-mistic, prezenta euharistica a lui Hristos in noi, devenind nu numai obiectiv-sacramental, ci si constient si actual, etic si ascetic, dum*nezei prin har si virtute, cu totul lumina, bucurie si dragoste in Duhul Sfant.
Dupa Sf. Nicodim Aghioritul,"aceasta sfanta Taina", respectiv Hristos prezent in Euharistie,"poate lucra in doua feluri: ea poate fi primita tainic -sacramental, ori de cate ori poate cineva, daca nu-i oprit de duhovnic, cu pregatirea cuvenita, cu zdrobire de inima, cu spovedanie, implinirea canonului si postire dupa putere, si ea poate fi primita duhovniceste si mintal, in fiecare ceas si in fiecare minut. De aceea s-o primesti deseori in al doilea fel si cand poti in primul fel". Aici, Sf. Nicodim Aghioritul face o preci*zare extrem de importanta in intelegerea corecta a"impartasirii dese" in spiritul autentic al spiritualitatii filocalice, punand accentul pe experienta sau trairea duhovniceasca permanenta a prezentei euharistice a lui Hristos si nu*mai"cand se poate" pe impartasirea tainica - sacramentala, iii tormuieaza ex*plicit imperativul:"De la impartasirea tainica-sacramentala sa treci la impar*tasirea duhovniceasca". Caci,"desi prin impartasire nu putem primi pe Domnul decat odata pe zi, totusi duhovniceste si mintal II putem primi in orice ora si in orice minut, prin savarsirea tuturor virtutilor si poruncilor, in*deosebi a dumnezeiestilor rugaciuni, mai ales a rugaciunii mintii. Caci, Dom*nul se afla ascuns in virtuti si in sfintele porunci si cine face o virtute si implineste o porunca primeste in sufletul sau pe Dumnezeu Cel ascuns in ele". Iar aceasta impartasire sau unire duhovniceasca cu Hristos nu are capat, fiind o crestere nesfarsita in cunoasterea sau simtirea prezentei harice a lui FIristos, crestere care nu poate fi oprita"decat de lene ori de alta gresala a noastra".