Totodata, Biserica Ortodoxa invata ca, pe langa impartasirea tainic-sacramentala si duhovniceasca cu Hristos, exista o impartasire eshatologica de Hristos in viata viitoare, pe care o anticipeaza impartasirea, in timpul de acum cu acelasi Hristos Care s-a intrupat, rastignit, inviat si Care iarasi va veni; impartasirea de Iisus Hristos si imparatia Sa in Euharistie este doar o"arvuna" a bunatatilor viitoare si anticipare a imparatiei veacului viitor, pe care o avem"deja" si"inca nu" deplin aici. De aceea ne rugam mereu"vina imparatia Ta" si sa ne invrednicim sa ne impartasim mai ade*varat cu Tine in ziua cea neinserata a imparatiei Tale"."In aceasta imparta*sire eterna se incheie iconomia mantuirii ca unire eterna a oamenilor cu Dumnezeu in Hristos. Euharistia in viata de veci este, ca incoronare a Iconomiei dumnezeiesti, unirea desavarsita intre creatiune si Hristos, in care"Dumnezeu va fi cu totul in toate" (I Cor. 15, 28)".
Criza liturgica si euharistica de care se vorbeste tot mai des in ultimul timp, este intr-adevar profunda si reala. Pentru ca, desi se savarseste neince*tat de doua mii de ani aceeasi Sfanta Liturghie, ea nu mai este inteleasa si traita ca in epoca patristica. In Sfanta Liturghie are loc taina intalnirii si comuniunii noastre cu Hristos si intreolalta. Hristos insa este prezent, ni se descopera si comunica in ea in moduri diferite, care toate sunt inseparabile si complementare, si prin toate ne folosim, ne zidim si impartasim de Hris*tos, fireste punctul culminant al Sfintei Liturghii constituindu-l impartasi*rea euharistica. Dar aceasta impartasire a fost inteleasa si practicata diferit, in decursul timpului, adesea fiind luata ca o entitate de sine, ca simplu mijloc si detasata de ansamblul Sfintei Liturghii, de Biserica chiar, de imparatia lui Dumnezeu si de spiritualitatea ortodoxa.
Cat timp Sfanta Liturghie se savarsea duminica, in"ziua Domnului", s-a putut tine in echilibru cele doua porunci ale Mantuitorului, ce privesc cele doua aspecte ale Sfintei Euharistii, ca Taina si ca jertfa de lauda, mul*tumire si cerere:"Luati mancati","Beti dintru acesta toti","Aceasta sa fa*ceti spre pomenirea Mea: (Le. 22, 19);"Ori de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand voi veni" (I Cor. 11, 26);"Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 56). Inmultindu-se insa numarul"zilelor liturgice si data fiind importanta exceptionala a momentului intalnirii si im*partasirii cu insusi Trupul si Sangele lui Hristos, care cere o pregatire spiri*tuala pe masura, credinciosii n-a mai putut sa se impartaseasca toti la fie*care Sfanta Liturghie. Ritmul impartasirii fiind determinat de"curatirea inimii" si"vrednicia" fiecaruia si de permisiunea duhovnicului, singurul in masura sa verifice aceasta. Unicul lucru pe care l-a cerut intotdeauna Bise*rica a fost impartasirea"cu cugetul si cu inima curata", fara sa impuna anu*mite termene obligatorii, ci doar niste praguri minimale, limita.
In acelasi timp, toti cei ce nu se impartasesc la sfarsit, se folosesc si din participare la Sfanta Liturghie, de prezenta si lucrarea lui Hristos in lacasul bisericesc, in Sfintele icoane, in Cuvantul Sau, in rugaciunile preotului, in cantarile credinciosilor, in miridele pentru vii si morti si de insasi iradierea prezentei lui Hristos dupa prefacere, care sunt tot atatea intalniri si imparta*siri de Hristos si sporirii in comuniunea cu El si intreolalta.
De asemenea, impartasirea euharistic-sacramentala este si o premiere si incununare a unor eforturi si nevointe ascetice prealabile si punctul de plecare al impartasirii duhovnicesti cu Hristos, prin ascultarea si implinirea Cuvantului Sau si a tuturor poruncilor Lui, precum si prin rugaciune multa, prin care se pune in lucrare darurile primite si constientizam prezenta lui Hristos in noi si ne unim cu El moral si mistic, nu numai sacramental.
Pentru ca Sfanta Liturghie sa-si poata atinge cu adevarat scopul ei si pentru depasirea crizei liturgice actuale, este nevoie deci: a) de revenirea la practica veche a rostirii rugaciunilor preotului cu glas tare; b) de intelegerea corecta de catre preoti si credinciosi a"misterului liturgic" in toate aspec*tele si laturile lui, prin studii, predici si cateheze; c) de promovarea partici*parii active a tuturor credinciosilor la Sfintele Liturghii, prin aducerea daru*rilor, la cantarile liturgice si in final la impartasirea euharistica"cu cugetul curat ; d) de adaugarea la aceasta a impartasirii duhovnicesti de Hristos in virtuti si rugaciune prin care constientizam si simtim prezenta lui Hristos in noi si sporim neincetat in comuniune cu El si intreolalta in imparatia Sa.
|