F. bun articolul Marimira.
@GeorgeS - asa ar trebui sa fie, mai ales ca in general sunt f.tineri cei cu ganduri de manastire. Unii nici nu stiu lumea mai inainte (scoala, casatorie, copii, profesie, etc.). Abia mai tarziu isi dau seama ca vor totusi casatorie, copii.
Multi se duc in nestiinta la manastire si sunt totusi sprijiniti/indemnati. E mare bucuria pentru clerici, de a trimite/castiga pe cineva pentru manastire.
Sau cred in mod eronat ca asta este chemarea lor. Sunt plini de inflacarare, asa cum te indragostesti de un om la 16 ani si gata, vrei sa te casatoresti cu el.
Pe altii ii indeamna poate familia, sau saracia, sau pentru ca nu gasesc partener(a) sau serviciu in lume.
Am vazut cum este la manastire, la maici. Am vazut maici, cum sunt si cum simt si gandesc. Am vazut maici f.tinere si varstnice.
Am si citit cate ceva. E drept monahii ortodocsi nu scriu despre ei si viata la manastire, ce i-a adus, ce copii au fost, ce familii au avut etc.
Dar catolicii povestesc despre ei si am aflat asa ce grea este viata de manastire si de anumite cazuri triste.
Ar trebui ca oamenii sa fie bine verificati si mai ales bine scoliti pentru manastire, sa stie cu adevarat ce i asteapta acolo si daca au aceasta chemare si daca asta vor. O scoala ca lumea si apoi sa decida.
Dupa ce ai intrat si ai trait in manastire, chiar in faza de noviciat, e mai greu, mai derutant si totul decurge cam automat. Esti acolo, mergi mai departe, poarta nu prea se mai deschide.
|