Citat:
În prealabil postat de sophia
Cu ce scop sa fie inmultite slujbele? In tara bisericile au slujbe chiar in fiecare zi, dimineata, seara, ambele. Mai mult de atat? Eu cred ca trebuie sa nu cadem in extreme. Da, la manastiri asa trebuie. Ei au programul lor, acolo stau, acolo muncesc, acolo dorm.
Mirenii au si alta viata, trebuie sa munceasca, sa se intretina, au familie, copii.Timpul este limitat.
Problema mare este socialul, integrarea preotului in social si comunicarea cu enoriasii. In acest domeniu este nevoie de mult ajutor, este mult de facut. Trebuie vorbit cu oamenii, ajutat concret in necazuri, greutati. Mai sunt si enoriasi ne-deplasabili, si ei au nevoie de preot.
Iarasi si iarasi uitam omul pentru Dumnezeu. Si El nu vrea asta, nu are nevoie. In zilele astea sunt oameni necajiti, unii fara serviciu, altii fara bani, in mizerie, altii cu depresii, boli, etc. Ei trebuie sustinuti si concret nu numai prin biserica si slujbe. Iar la slujbe lipseste, cum am mai spus rugaciunea la zi, pentru nevoi concrete.
|
Inmultirea slujbelor nu implica prezenta la toate. Sfantul Alexie Meciov, un sfant rus casatorit, a inmultit slujbele la limita posibilului, adica zilnic, in sat. Si le zicea oamenilor: "Nu trebuie sa veniti zilnic, ci pe mine ma bucura sa va ganditi, orice ati face si oriunde ati fi, ca parintele este in biserica, rugandu-se pentru sat si pentru voi toti." Fiul sau, Serghie Meciov, tot casatorit, a fost si el canonizat.
Partea sociala. Da exista riscul ca eu sa o cam trec cu vederea. Insa gandesc asa. Daca oamenii vin la biserica, parintele ajunge sa le cunoasca nevoile, altfel nu se poate. Cat despre cei indeplasabili, ceilalti crestini si vecini cu siguranta pot spune parintelui. Adica preotul nu cred ca trebuie sa caute din usa in usa oameni indeplasabili. Cel putin la oras aceasta este mai greu. O fi insa o solutie, nu stiu.
Zici ca "
trebuie ajutati concret, nu numai prin slujbe". Da, si eu am avut ispita asta, de a simti ca slujbele sunt prea putin. Dar, crede'ma, slujbele sunt mai mult decat un ajutor concret. Plus ca, eu nu am nimic de dat, abia ma tin pe mine... cum oare as putea ajuta mai concret decat pomenind mult si zilnic pe cei in nevoi si a vorbi cu ei, spre o mica mangaiere?! Nu cred ca as putea mai mult. Si mi se pare destul de concret.
Rugaciunile cu nevoile zilei. Sunt bune ecteniile, doar ca "ne'am plictisit" de ele. Le'am auzit de prea multe ori si nu le mai ascultam atent. In ele se cer si se pomenesc toate cele de folos. Nu pot fi schimbate cererile la ectenii, scrise de oameni cu viata sfanta, spre a fi inlocuite cu cereri de credite, servicii si altele. Acestea se scriu zilnic in pomelnice, in acatiste si altele asemenea.
Biserica se roaga pentru sanatate si mantuire, pentru purtare de grija si ferire de rau. Si sincer, mi le doresc pe toate astea, chiar fara casa, serviciu si alte bunuri. Caci de ai sanatate si esti ferit de rele, toate merg in pace si lin spre Dumnezeu. Iar lipsa unui lucru, fie el catusi de mare, este o cruce cu un rost bine determinat. Toate crucile sunt grele, insa Dumnezeu sta ascuns in spatele lor.