[Traditie1]

Sa stii Ory ca astfel de oameni nu se vor integra niciodata deplin în societate pentru ca experienta manastirii îti da o perspectiva superioara vietii, te face sa privesti societatea din exterior.

Manastirea înseamna lepadare de lume, tagaduire a rostului societatii si dupa ce ai gustat aceste lucruri si ai vazut ca sunt bune se produce în tine o mutatie, pozitiva zic eu. Ajungi sa vezi societatea ca o manifestare a apostaziei umanitatii si nu-ti mai doreasti integrarea în ea sau daca doresti subconstientul te mustra ca ti-ai tradat chemarea dintâi.

Drama acestor oameni care pleaca din manastire e reala, dar e una interioara, ei nu-si mai gasesc rostul. Solutia nu e ajutarea lor cu ceva ci lasarea lor în pace ca sa-si lamureasca singuri valorile si obiectivele de viata.

Unii se pot întoarce în manastire, cunosc un caz al unui fost calugar plecat si însurat care apoi a marturisit ca se gândeste sa se întoarca (de fapt si în Pateric e o pilda semanatoare, cu doi frati care pleaca din manastire, se casatoresc si apoi se întorc), altii îsi gasesc rostul si pacea în lume.


Cât despre canoane, Biserica nu e numai suma credinciosilor, e o institutie care nu poate functiona în lipsa unor reguli. Îti reamintesc ca aceste canoane nu au fost stabilite fiindca i s-a nazarit cutarui episcop ca asa ar fi bine. Cei care le-au stabilit erau oameni profund duhovnicesti, multi canonizati ulterior, care aveau un mod de a actiona diferit de al oamenilor firesti. Acesti episcopi sfinti nu faceau ceva fara calauzire divina, cereau inspiratie pentru orice hotarâre importanta si chiar pentru detalii marunte ale vietii lor si a Bisericii.

Încearca sa întelegi cum traiau si procedau acesti oameni, modul direct, viu în care ei experiau îndrumarea divina. Dumnezeul nostru nu este un dumnezeu mort, ca al mahomedanilor, care pasamite a dat o carte cu secole în urma si dupa aceea si-a luat rolul de spectator. Dumnezeu a intervenit si participat în toate evenimentele si hotarârile Bisericii prin acei oameni ce-si încredintasera Lui viata si calauzirea.


E drept ca se poate sa existe si unele lucruri care sa nu fie rodul inspiratiei divine ci al judecatii limitate omenesti dar majoritatea sunt de origine divina. Citeste felul cum se exprima Sfintii în scrierile lor, este un sunet diferit, o aroma, o solemnitate care izvoraste din faptul ca ei cautau ca totul în viata lor, inclusiv ce vorbeau si scriau, sa nu fie dupa mintea lor ci dupa stiinta lui Dumnezeu.