Multumita bunicii mele, Dumnezeu s-o odihneasca, pe la 5 ani, in timp ce ne plimbam pe faleza la Tulcea, am aflat de infricosatoarea Judecata de Apoi si am inceput sa pling deoarece ma consideram foarte pacatos, si ca nici o spovedanie nu o sa ma spele de pacate (traume serioase:D. Mai tirziu mi-a mai spus ca orice voi face in viata este bine dar sa nu uit sa merg la Biserica, si dupa multe alte rataciri am ajuns tot la vorba ei.
Intr-un tiziu am revenit, am explorat-o tangential, la inceput mai mult din curiozitate iar acum, de fapt de citiva ani buni, ochii mi s-au deschis destul de mult pentru a nu o mai parasi niciodata, sper, si ma rog zilnic. Nu ma consider optimist dar nici pesimist, ci mai degraba realist(incerc sa nu ma mint ca totul e bine dar nici ca e rau). Cu postul nu am mari dificultati ca sunt blind si rabdator din fire si rezist la greutati cred destul de bine, ca doar am avut marea sansa sa ne nastem in Romania. Si asta o spun din toata inima. Sunt chiar fericit ca m-am nascut in perioda ceausista care o consider pe undeva cu mult mai crestina decit ce se intimpla acum. Cele mai frumoase momente, mistice, pe care le-am trait din plin, pelegrinaje, minastiri, prietenii, munte , mare, conversatii cu oameni de suflet, reali le-am avut ATUNCI, in perioada de liniste si non-competitivitate si fac si o observatie: sa te nasti in America este un mare handicap foarte greu de depasit, poate imposibil. Dar asta este alta discutie...
Impreuna cu Biblia, scrierile parintilor pustiei imi aduc multa alinare , incredere in viata si bucurie in suflet.
Doamne Ajuta !
|