Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Scapi de aceasta dilema personala in momentul cind ajungi la grajdurile minastiresti , la coada vacii, la greblat balegarul si la carat busteni din padure. Acolo , draga Anca te lamuresti cel mai bine ce ti-a dat Dumnezeu, ...sau mai bine zis se clarifica ce-ti imaginai tu ca esti si de fapt nu esti
|
Si nu numai, ...mai ales cand faci toate acestea la o varsta tanara dominata de atatea dorinte, simturi si hormoni....
Sa mai continui ?
...cand ai sa cari mortar la roaba pana ce mainile ti se desfac singure fiindca nu mai au nici un strop de forta, cand ai sa adormi cu lopata de ranit balegar in mana si din picioare, de atata oboseala, atunci cand manaci prune cu mamaliga rece dupa o zi de prasit in piatra, atunci cand esti scuipata in fata si batuta pana ce nu te mai poti ridica de jos fara ajutor...
Iar acestea sunt lucrurile frumoase care se pot intampla, fiindca chiar le poti dedica Domnului...pe cele cu adevarat urate nu le mai pomenesc.
Intotdeauna am crezut ca ceea ce supune si are tendinta de-a obosi si infrange trupul, sunt binecuvantari...dar cele care ucid sufletul, principiile si moralitatea...alea sunt cele mai grave.