Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Cum se impaca aceste frumoase citate din Sfintii Parinti cu povestile de speriat babele citate din Parintele Cleopa? Unde sunt viermii care intra prin gura si ies prin urechi? Unde este focul cel negru de miliarde de grade care arde si nu mistuie? Unde e tartarul inghetat?...
Eu asta incerc sa clarific: este chinul iadului o suferinta fizica sau spirituala? Sunt metafore cuvintele Mantuitorului sau nu? Si daca sunt, ce inseamna e fapt?
Adica eu intreb patru preoti, de la profesori universitari pana la doctoranzi in Teologie si toti imi confirma ca iadul este o suferinta vesnica de natura spirituala, dar eu trebuie sa inghit povestile horror imaginate de strabunicii nostri? S-avem pardon, domnilor.
|
Asta incercam sa clarific. Laurentiu a confirmat ceea ce spunea si
Sf. Isaac Sirul: ca iubirea Lui Dumnezeu, spirituala fiind, este simtita
de cei din iad ca o flacara ce arde. Adica nu exista flacara dar exista
efectul simtirii fizice ca si cum ar fi arsi de acea flacara. Tot ce spune
parintele Cleopa sunt simtiri ale celor din iad, si ei descriu ceea ce simt
ei. Nu are importanta daca exista sau nu fizic focul, ghena, putoarea, ci
efectul simtit de cei din iad e cel mai important. Iar acest efect e simtit si
fizic si spiritual. Ca palid exemplu: trairile intense, chiar fizice, ale celor de
sub hipnoza cand li se induce ca sunt arsi sau vatamati. La unii apar chiar
urme fizice, ca si cum s-ar fi intamplat real.
Deci efectele chinurilor din iad sunt si fizice si spirituale, cauzele, insa, sunt
doar spirituale. Povestile de groaza exista si sunt traite exact de cei din iad.
Doar ca nu mai e necesar de justificat cine a creat ghena, iezerul, putoarea.
Interpretarea Sf. Isaac Sirul e la mijloc si impaca si pe cei cu imaginile de
groaza si pe ceilalti, mai spiritualisti. Unii au dreptate in ceea ce priveste
cauza, ceilalti in ceea ce priveste efectele. Iar Sf. Isaac Sirul este o mare
autoritate in materie de traire duhovniceasca si de talcuire a Scripturilor.