Sa stii Andrei ca cu parasirea responsabilitatilor lumesti pentru a intra in calugarie sunt de acord atita timp cit nu lasi nenorociri si rani in urma ta, tristete si oameni necajiti. Stiu cazuri de cunoscuti de-ai mei care si-au mintit ani de-a rindul familia si-au lasat femeia si copilul pentru a intra la minastire, copilul fiind la o virsta cind ar fi avut cel mai mult nevoie de el doar pentru ca in capul lui rasuna o chemare catre minastire, o evadare de greutati. Nu cred ca sfintii parinti si-ar fi lasat familiile si copiii dati de la Dumnezeu pentru a orbecai pe nu stiu ce cai inchipuite de ei. Datoria ta de baza este sa-ti cresti copilul. Prin asta te mintuiesti nu prin fuga, minciuna de dragul unei himere imaginate de ei.
Stiu si despre sfinti care au avut familii, insa s-au calugarit dupa ce si-au prins sotia cu altul in pat dupa care ia dat liber, si-au luat copilul si s-au calugarit, sau le-a murit familia, samd
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Despre evadarea de responsabilitati vorbesc pozitiv unii Parinti si de fapt si Mântuitorul, care spune sa nu ne facem griji, ca ajunge zilei necazul ei. Sf. Ioan Scararul spune ca cel ce se supune ascultarii în manastire a scapat de multe responsabilitati, cititi capitolul despre ascultare.
Pentru mine aceste experiente au fost foarte placute, nu vad ceva umilitor în ele. Însa depinde si de locul manastirii, trebuie sa fie una aproape de locul unde ai trait, sa fie acelasi tip de oameni. Daca tu esti din Oltenia si te duci în Moldova te vei simti un înstrainat, totul îti va parea greu.
|
Si pentru mine, dar asa ca pentru o vacanta de vara, la cules de fragi, plante medicinale si participare la slujbe, nu sa ramin acolo. Eu personal pun mare pret pe educatia fiintei mele din toate punctele de vedere nu numai a cunoasterii vietii la tara si a practicarii rugaciunii si a participarii la slujbe.