Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Foarte interesant.... ai cumva vre-un canon scris in acest sens? m-ar interesa sa vad acest document pentru a ajuta pe cineva care sufera din cauza unui las care si-a lasat copilul de izbeliste chipurile "sa-l slujeasca pe Domnul!"
|
Da, stiu ca exista canoane care sa opreasca categoric astfel de " inchipuiri " in toiul casniciei, mai ales cand exista si copii minori la mijloc , si mai stiu ca manastirile trebuie sa refuze categoric astfel de persoane, cu situatia sociala sau familiala incerta.
Dar, precum se intampla in multe domenii, greselile se mai strecoara, canoanele se mai incalca, si se incalca cu duiumul in multe prevederi, astfel devine foarte dureros, precum trambizam mai sus, astfel oamenii au de suferit datorita lipsei de educatie, datorita habotniciei, datorita iresponsabilitatii clericilor care nu cantaresc pe deplin o situatie premergatoare vietii de manastire, mai ales ca se presupune a fi ireversibila, din punct de vedere canonic.
Oricum, ma lasa rece ! Si eu tin foarte mult la educatia indivizilor, la formarea acestora , la intelegerea caracterului lor...abia apoi la o adaptare intr-o viata sau alta, caci ravna de inceput pentru manastire poate sa fie foarte inselatoare.
Pentru un calugar care a plecat din manastire si s-a casatorit...i se v-a spune, poate sub presiune, sa dea copilul spre adoptie, sa mearga inapoi la manastire si sa se pocaiasca, sa mearga si sotia la manastire sa se pocaiasca....ASTA NU ESTE CREDINTA CI IRESPONSABILITATE FATA DE O CASNICIE CARE MERGE CURAT SI FATA DE UN COPIL PE CARE NU-L VA IUBI SI NU-L VA INGRIJI NIMENI MAI BINE DECAT PROPRII PARINTI. Plus ca, un astfel de cuplu este prea putin probabil sa se pocaiasca, atata timp cat ei au fost rationali cand si-au ales calea de casatorie, maturi si convinsi ca asta-si doresc pentru viitor. Dar, in realitate nimanui nu-i pasa daca chiar te pocaiesti, trebuie doar sa fii acolo, in manastire, indiferent ce faci, sa dezbini o casnicie pe iluzia ca vei apela la izbavire, insa, mai devreme sau mai tarziu vei reveni in lume...si, doar durerea lasata in urma v-a fi inabusita in timp, dar nu si dreptatea Lui Dumnezeu, caci El nu judeca asa ca oamenii, nici iluzoriu si nici pretextual si ipocrit.
Cunosc caz concret in care mama a ramas cu copilul acasa, saraci vai de ei...iar el, calugarul, adica tatal a fost chemat inapoi la manastire spre pocainta. S-a intors, dar nu ca sa se pocaiasca, ci ca sa scape de griji, si nu prea a renuntat la fetite prostute...
Of !, mai bine tac ...daca vreti sa credeti in ceea ce faceti, credeti in voi insiva si asumati-va totul, nu va dati pe mana unor iluzii, a unor teorii subrede, pe mana unor oameni carora nu le pasa catusi de putin de voi, credeti in voi, fiti cinstiti, morali si responsabili si aveti nadejde in Dumnezeu, astfel va veti putea gasi echilibrul .