In crestinism principiul este "orice imi apartine este si al tau". Asadar, daca bogatia nu are ca destinatie si sprijinul semenului, ea nu mantuieste.
Ni se cere saracie, modestie, smerenie pentru a face posibil ca semenii sa vietuiasca in noi si nu langa noi. Bogatia impietreste inima de multe ori. Insa, atat bogatia cat si saracia pot fi cai de mantuire, daca sunt abordate cum trebuie. Sa nu uitam ca Hristos "nu avea unde sa-si plece capul", iar Avraam a fost bogat. Hristos a zdrobit moartea, iar Avraam s-a mantuit. Daca suntem bogati nu trebuie sa uitam de ceilalti, iar daca suntem saraci nu trebuie sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu.
Daca ne aducem aminte de tanarul care vine la Hristos si ii spune ce trebuie sa faca pentru a se mantui, Hristos ii spune sa vanda ce are si sa-i urmeze. Tanarul s-a intristat la auzul acestor cuvinte.
Iubirea trebuie sa cheltuiasca bogatia. Si paradoxal, pe masura ce dam mai mult, avem de unde da mai mult. Crestinul nu trebuie sa devina impatimit, sa aiba grija - cum sa stranga mai mult. Grija sa trebuie sa fie mantuirea si toate celelalte "vi se vor da voua", dupa cum spune Scriptura.
|