Citat:
În prealabil postat de Simona-Marilena
Pai sunt foarte multe...In primul rand, m-am departat de Dumnezeu si mi-e frica...foarte frica. In al 2-lea rand...sentimentele de vinovatie. Apoi...certurile cu colegii mei care continua sa ma calce in picioare pentru ca-s o "fraiera si o ciudata care merge la Biserica si nu stie sa loveasca cu pumnul"...dupa care tristetea si frica din sufletul meu...simt ca Dumnezeu nu ma mai iubeste...ca..m-a parasit.
|
Uf, draga de tine...imi pare rau ca treci prin asa stari. Daca dispare de la orizont o vreme, nu inseamna ca te-a parasit, eu cred ca se retrage o clipa pentru a te imbratisa mai tare. Chiar si Iisus Hrisatos a strigat pe cruce "Eli, Eli, lama sbahtani?" dar era o parasire aparenta...