Stiti ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult? Faptul ca cei care cred in Dumenzeu, se considera superiori si mai fericiti de cat unul care nu crede in Dumnezeu. Nu neg ca nu poate fi fericit, dar de ce are aceasta mentalitate?
Un alt punct pe care eu il consider vital este faptul ca multi nu pasesc in gandire in "afara" acelei carti negre, dar folosesc ca argument faptul ca, eu (spre exemplu) nu accept alte adevaruri.
Citeam acum un alt topic despre cum televiziunea National Geografic face rau bisericii prin docuemtarele "anti" biserica pe care le difuzeaza. Poate face rau din privinta unui credincios fanatic, dar din privinta unui alt om, poate vedea un alt "adevar".
Si un alt lucru deranjat este ca pana si aceasta credinta e impartita in o gramda de sub-credinte, secte, si stiu eu ce alte chestii. Ajunge lumea sa se certe pentru faptul ca Isus se scrie Iisus, sau ca e Hristos si nu Christos. Astea e cel mai tampit lucru. Chiar nu exista suficente lucruri de discutat?
Sincer cred ca un ateu sau un agnostic e de 10 ori mai bun decat un credincios fanatic. Prin fanatic ma refer la destui oameni pe care i-am vazut pe acest forum. Fanatic adica faptul ca daca nu-ti convine ceva, incepi fie sa comentezi, fie nu esti in stare sa vi cu un contra-argument bun, dar de comentat tot comentezi doar prin faptul ca tie iti contrazice cineva ceea ce crezi.
Daca omul X conteaza ca avortul (spre exemplu) a fost necesar, tu nu-l judeca pe el si nu-l fa criminal. Daca ai ajuns sa judeci o persoana inseamna ca esti deja superior, iar daca tu esti superior, inseamna automat ca esti un alt mini-dumnezeu, pe cand toti oamenii ar trebui sa fie egali.
|