Citat:
În prealabil postat de ory
Da, asa este Fani.
Si totusi, nu am putut sa nu ma gandesc ca am plecat la un duhovnic de mir fara blagoslovenie, cumva, cunoscand caracterul exigent al duhovnicului calugar, am ramas ancorata in restrictiile si parerile acestora, expuse sistematic sub aceiasi forma, ani de zile inaintea mea.
La preotul de mir am ajuns mai mult sub influienta si sub presiunea soacrei mele, care merge des la biserica si nu i s-a parut in regula departarea aceasta in ani de la Sf. Impartasanie. Sotului meu nici nu-i mai pasa de nimic legat de acest subiect.
Oricum, intr-o buna zi ma voi departaja vizibil de acest aspect monahal al spovedaniei mirenesti....
Multumesc, Dumnezeu sa fie cu toata lumea si sa se vadeasca prin toata lumea.
|
Ory, cred ca ti s-a bagat in cap, cam abuziv, indraznesc sa spun, aceasta "nevrednicie" a ta. Cred ca in mod obisnuit nici pentru apostazie, avort sau crima nu se opreste indefinit de la impartasanie.
Apoi mai este un aspect. Atata timp cat nu te impartasesti, adica nu esti in comuniune cu Hristos, de facto esti excomunicata, adica nu faci parte din Biserica Ortodoxa.
Sincer esti de admirat daca dupa 9 ani in care ai fost respinsa nu te-ai indepartat cu totul de biserica, sau nu ai ajuns pe la penticostali, baptisti sau altii asemenea.
Cred ca manastirea este pentru calugari, si o data ce nu stai la manastire e bine sa-ti cauti duhovnic din mediul in care traiesti. Nu prea inteleg fascinatia pe care o au unii pentru duhovnicii calugari.
Cat despre impartasania deasa, da am vazut ca se practica in ortodoxia occidentala, desi pentru cineva tocmai venit din Romania este un lucru absolut ciudat si de neimaginat. Nu cred ca este rau, dimpotriva. In primul rand cred ca responsabilizeaza, in al doilea rand a merge la Sf Liturghie cu siguranta nu mai este un fel de spectacol, ci chiar participi in modul cel mai practic.
Spun GeorgeS si altii ca impartasania saptamanala este o anomalie, dar ma gandesc ca nici impartasania cum se practica in bisericile obisnuite e un fel de anormalitate. In mod obisnuit, pentru adultii obisnuiti, adica nu cei foarte bisericosi, impartasania se intampla de Craciun si de Paste, ca un fel de pregatire speciala pentru aceste sarbatori. Pentru multi e un fel de traditie absolut necesara sa te impartasesti inainte de Pasti. De aici cozile interminabile la spovedanie in timpul Postului Mare sau Craciunului, de aici spovedaniile la minut, impartasaniile tot la minut, ca doar si preotii sunt oameni, nu pot, pur si simplu sa faca fata valului de oameni care vine la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Dar nici nu pot sa-i trimita acasa daca tot au venit. Foarte putini se pregatesc macar cat de putin pentru spovedanie, si mai mult asteapta intrebarile preotului care intreaba si el saracul ce poate, si foarte putini au constiinta ca nu doar indeplinesc o traditie ci chiar se intalnesc cu Hristos in Trup si Sange. Si apoi multi pleaca acasa, cu intentia de a reveni in postul viitor, pentru acelasi ritual. Atitudinea asta este generalizata, din pacate in Romania, si se face foarte putin, sau chiar nimic, pentru a schimba ceva. Poate e de vina si mentalitatea oamenilor ca TREBUIE sa se spovedeasca si impartaseasca in postul mare, eventual neaparat in prima sau ultima saptamana, desi pe la biserica in general nu dau, la Sfanta Liturghie nu vin, si nu stiu despre ce e vorba, pe preoti ii vad mai mult ca pe instrumente care sa ii impartaseasca, etc, si spovedania mai mult o chestie neplacuta pe care trebuie sa o faca daca vor sa se impartaseasca "ca sa le fie bine si pentru noroc."
In cazul asta nu stiu unde e vrednicia.