Nu sunt o persoana dusmanoasa care doreste , ii face placere sau se hraneste cu raul pricinuit altora, insa sunt situatii si situatii in viata cand de exemplu X un foarte suparacios care nu trece usor cu vederea o discutie mai nonconformista tine suparare mai multa vreme ; se cheama ca nu ma pot duce la biserica sa ma rog ? nu i-am cerut iertare ptr supararea pricinuita de vorbele mele ptr ca asta ar fi provocat o suparare si mai mare si ar fi ajuns sa se victimizeze si mai mult si sa-mi reproseze la nesfarsit diverse lucruri.
Inseamna ca nu-mi iubesc aproapele , ca dusmanesc?
__________________
"Pe scara sufletului meu, M-am intalnit cu bunul Dumnezeu-
Eu coboram mahnit din constiinta mea, Iar El urca surazator spre ea...
Si ne-am oprit la jumatatea scarii, Incrucisandu-ne in clipa-ntampinarii
Sagetile perechilor de ochi ,ca de-obicei, Ah ! Ochii Lui cum semanau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu , M-am intalnit din nou cu Dumnezeu-
El cobora solemn din constiinta mea, Iar eu urcam surazator spre ea."(Minulescu)
|