cate odata stau si ma gandesc, ca mai bine ar fi sa ne rugam unii pentru altii decat sa ne ascundem in spatele versetelor, in spatele frustrarilor noastre, si sa nu incercam sa ne impunem credinta, sau sa dorim cu "orice" pret sa-i convertim pe altii, ajungand sa ne aducem injurii, sa ne ironizam si sa demonstram cat de "prost" e celalalt. ortodoxul n-o sa fie niciodata deacord cu neoprotestantul, si cu asta basta. cei care si-au pierdut increderea in ortodoxie sau neoprotestantism vor cauta probabil in alte parti, va fi o perioada de cautari si pana la urma tot il vor gasi pe Dumnezeu, dar cei care si-au pierdut credinta, sunt oricum pierduti. ar trebui fiecare sa ne uitam in sufletele noastra si sa vedem ce vrem? sa ne rafuim in numele religiei sau sa ne apropiem de Dumnezeu?
