[andrei25]

Floar3 nu putem sa spunem ca ne rugam la Sfintii Parinti si credem in sfintenia lor, pt viata lor bineplacuta inaintea lui Dumnezeu, si in acelasi timp sa ne indoim de ce ne-au lasat ei scris sau prin viu grai si apoi scris de altcineva. In cazul Sfintilor Parinti, si al proorocilor, in cazul de fata al proorocului David, trebuie sa intelegem ca nu ei ai vorbit si au spus cele ce noi am citit si am aflat, ci Dumnezeu Duhul Sfant, a treia persoana a Sfintei Treimi. Deci daca nu crezi in ce spun Sfintii Parinti, de fapt nu crezi in Duhul Sfant, si asta e O MARE NEBUNIE. Incearca sa intelegi ca lucrurile duhovnicesti le putem pricepe cu mintea noastra, pana la un punct, de acolo trebuie sa le intelegem cu inima, cu sufletul, adica sa avem credinta. Asa cum spunea cineva mai sus foarte frumos, daca Dumnezeu ar putea fi inteles cu mintea noastra, nu ar mai fii Dumnezeu.
Am sa iti dau un exemplu de-al meu. I-am spus parintelui meu duhovnic ca nu inteleg (cu mintea) taina mantuirii a Mantuitorului. Si el mi-a raspuns ca daca as intelege-o (cu mintea) nu ar mai fii taina. Parerea mea este ca cel mai bine este sa discuti nelamuririle astea cu parintele tau duhovnic. Asta e sigur o ispita de la vrajmasul. Cuviosul parinte Paisie Aghioritul spunea foarte frumos, ca gandul rational (care este de la diavol) sta cu trufie impotriva gandului duhovnicesc. Numai bine si Doamne ajuta!